MV

                                   "Acel restaurant misterios este situat pe o straduta nu departe de centrul Romei..." Unde este acea senzatie de calm si de entuziasm in localurile de astazi? Unde este placerea de a fi servit si de multumi datorita ospitalitatii unui ospatar sau unei ospatarite. Nicaieri decat in acel loc misterios, decat in mica inima a unui urs...Acolo este definitia unui gentleman, acolo este calmul pe care il ravnesc atat de mult, acolo ma regasesc, acolo ma pot intalni si cina cu sinele in acel mod in care nu ma pot regasi in orice alta clipa cu acel sine care ma bantuie parca in zilele tulburi. Acum ceva timp am intrat in acea incepere si am fost imbratisat de dorinta mea, de propriul meu sentiment materializat insa am fost intampinat si de obscenitatea unei aproximative perfectiuni iar daca nu as fi fost constient cu adevarat de acest lucru as fi putut confunda visul cu acel moment infam care va dura doar cat amintirea mea. Acolo am simtit cum imbatr

                                           "Craciunul in viziunea mea este un bal mascat ce acopera adevarul uman." de Why?...Because... Ateismul nu mi s-a parut niciodata atat de atragator, insa nevoia mea de a nu depinde de o credinta necesara unei vieti fizice m-a condus la aceasta decizie, insa in vederea personajelor familiare din acest tablou va urez un Craciun Fericit. Desi oare ar insemna ceva aceasta sarbatoare? Oare inseamna ceva orice sarbatoare, oare trebuie sa ai un motiv sa sarbatoresti? Iesirea dintr-un DAT tablou este imaginatia umana dusa la extremul dorintelor launtrice de dependenta. Asta din perspectiva mea este religia, o dependenta spirituala oferita celor care nu se pot umple cu propriul spirit sau a celor care au gasit acea implinire insa vor dori a-si adauga un spirit strain insa cunoscut din teorie. Religia nu este nici necesara nici de prisos, un fanaticism notoriu distribuit maselor si o otrava mortala distribuita celeilalte jumatati a picturii.

"Femeile n-au intrat in istorie decat in masura incat au putut face pe barbati mai singuri." de Emil Cioran Oameni sunt uneltele unui destin al preacurvirii etice si vulgare ce se intersecteaza cu modul nostru depravant de viata, noi suntem mucegaiul propriului organism, fara prea mult efort reusim sa ne coboram la un nivel al distrugerii sinelui care sa ne valideze intr-un mod negativ intreaga existenta. Ce sunt eu daca nu un pacatos printre pagani? Ce sunt eu daca nu un mincinos printre adevarul ingustat al acestei sfere onirice si inexistentiale din punct de vedere rational? Barbati, femei, nu ar conta, am fi putut fi aceleasi fiinte care ar fi salasluit intr-un singur trup doar ca ne-ar fi diferentiat dorintele si nevoile nedefinite ale unei lumi in viziunea noastra imatura. Eu nu ies din acest tipar prea bine cunoscut. Gresesc acesta este tiparul meu insa in imaginatia mai multor entitati vii. Intelegi? Nu ies din tipar fiindca nu pot ci fiindca vreau sa nu ies, vreau

"Suntem scaldati in defecte si imbibati cu o agonie neimplinita care este boala de care ne-ar putea vindeca doar o lacrima: muzica..." de Why?...Because... Deja ma obisnuisem cu vederea dezolanta pe care mi-o ofereau ochii injectati cu mahnire, insa nu ma obisnuisem cu mine cufundat in acest ochi, nu ma obisnuisem cu aceasta incapere ce ma elibera zilnic de stresul de a ma fi gandit la toate aspectele mele. Doar navigam prin personalitati, incapabil de a decide care mi se potrivea asa ca le foloseam pe toate, le foloseam insa le si intelegeam? Daca un om plimba un caine nu este corect spus ca de fapt cainele plimba omul in directia dorita de el? Daca un om planteaza un trandafir nu inseamna ca acel trandafir a vrut sa fie plantat? Fiecare ipostaza este o devastatoare carte de impresii iar fiecare impresie este fiecare gand marsav la care ajungem in urma evaluarii unei ipostaze, fiind un ciclu inmarmurit al ilogicului insa cu ramuri in ratiune. Pot eu oare folosi aceasta pri

"Lumea nu te invata ca esti singur, ci singurul..." de Emil Cioran Conturat in iluzie eu sunt realitatea eului distorsionat al singuratatii sentimentale si psihologice ce ma opreste de la a ma defini. De fapt nu definit trebuie sa devin, ci spontan in gandul meu, in visul realitatii mele. Nu ma abtin de la prabusire, ci ma incumet a spune ca o doresc, o vreau in venele mele uscate de mandrie. Ochii mei vad astazi numai lucruri, nu persoane, poate acesta imi este sfarsitul: sa obtin insusi cunoasterea despre nimic, in fond asta vom ajunge dupa ce ne vom fi petrecut viata gandindu-ne cum ar fi trebuit sa o petrecem cu folos. Acel laitmotiv efervescent si periferic al distantierii umane de melancolic m-a tulburat inflorindu-mi dorul neinsufletit de a supravietui emotiilor. Inviorarea este doar scuza omului pentru a nu se cufunda in amurg si a nu fi rapit de foamea crepusculara a solitudinii. Oamenii nu au intrat in istorie decat in masura in care au putut face pe altii mai

"Chintesenta bunelor maniere a fost structurata mereu in injuriile si porcariile vocabularului poetic." de Why?...Because... Un poet nu isi poate atribui acest titlu pana nu isi va valorifica perversiunile, fetisurile, toate acele asa numite "defecte" ale unui bun cetatean. Daca a fi un bun cetatean inseamna azi a te scuti de intreaga viata si de intreaga distractie a unei spirale in continua miscare si in continua schimbare atunci prefer sa raman in acel intuneric, ranjind intr-una la aceia ce ma privesc cu acel dezgust notoriu si ma acuza cu acei ochi naivi si nesatisfacuti ai rutinei sclavi. Omul nu a fost niciodata mai bun de privit decat in momentul in care el insusi si-a pierdut putinta de a decide pentru insusi. Putinta de a fi om este putin noastra de a fi veseli printre relicvele printre care mergem in fiecare zi spre un nou scop, spre o noua sonoritate geniala, spre o noua stare de groaza sanatoasa. Cand am inceput a ma gandi la tot am simtit ce inseamna

"Nu suntem decat insetatii unei arogante si flamanzii unui destin ireparabil." de Why?...Because... Porci meschini, materialisti si ingamfati trupuri putrezite, distruse si impartite in avaritie foame neincetata ce stimuleaza dorinta invidie grosolana ce ma acoperi cu pielea omului lene pura si nemarginita ce ma asterni disecandu-mi gandul mandrie exorbitanta si  ademenitoare, care prin mine te-ai intrupat din emotie si ai  indraznit a ma saluta ca pe un egal Toti sunteti in final doar niste fabricatii umane ce veti disparea, toti sunteti doar niste homunculi nereusiti ce misuna pamantul in cautarea omului...

"O boala este pic ă tura ta de persoană  î n largul m ă rii persoanei mele." de Why?...Because... O boală este scuza unui om pentru a nega nebunia boala este triumful eului asupra individului boala este succesiunea temporală a sentimentelor si principiilor noastre boala este ireductibila nevoie al unui timp pur, în care eternitatea se subţie boala este o naivitate a separativităţii posibilului si imposibilului boala este impasibilul stadiu de rezistenţă al pleatitudinii emoţionale boala devine o scuză pentru noi cu scopul de a cauta un alt „eu” Iar astfel meteahna fiinţei neavenită si străina este doar  nostalgia lecuirii de sine

"Privesc delirul  î n ochii umfla ţ i ai vie ţ ii calauz ă ." de Why?...Because... Delirul este raţiunea, caci cine poate privi o casă fără a privi de fapt copacii delirul este  bunul-gust al unei tulburări lăuntrice care mă induioşează cu un zâmbet delirul este boala de a trăi intr-un alt timp conştient lăsându-ţi trupul să fluture in indiferenţă delirul este esteticul reversibilităţii eticului dezintegrat in prezent delirul se concepe din agentul de distrugere al minţii, care este in principal nimicul delirul acumulează actulizarile fiinţei si le transpune in variantele negative ale seducţiei morale delirul este o melancolie rafinată, deoarece numai el te informează înainte de a te cufunda in demenţă

"Aleg a fi pentru a descoperi motivul decat sa aleg a nu fi pentru a nu avea niciun motiv artistic pe care un portret creator l-a intrupat in mine pictandu-mi lumea pe maini." de Why?...Because... Motivul pentru a exista nu a fost niciodata usor de gasit. Fie prin stradanie, fie prin cugetare adanca, fie prin fizic, acesta nu s-a dezvaluit intotdeauna. Lipsind acela, oamenii au inceput a se insela amarnic prin vise si viziuni desarte in departata lume motivata de noi. Noi motivam universuri, noi motivam galaxii, mintea noastra ne motiveaza, sufletul nostru ne motiveaza sentimentele a parcurge ciclul repetativ si obositor al "a fi". Asa cum pictura si placerea au determinat acel anonim creator sa ne picteze pe fiecare dintre noi, asa si noi va trebui sa ne pictam interiorul, deoarece creatorul desenand si transpunand acele carcase nu se gandi la existenta, se gandi la imaginea lui imorala si imatura, cea a unui creator imperfect...Culorile ne domina, ne influenteaz

"Sinele este distanta unei plimbari pe strada calitatilor, si al unui drum de parcurs pana in fata defectelor." de Why?...Because... Suntem doar mici drumuri pe asfaltul pavat cu vieti al acestei lumi, doar niste umbre fragede in prezent, doar niste falsitati ale unor, candva, mari plimbari in exilul eului. In hibernarea sufletului si decaderea corpului. Incercand mereu sa previzualizam tot ceea ce se asterna pe traseul nostru uitam a ne previzualiza pe noi, considerand ca putem a face acest maret triumf asupra universului insusi. Triumfam insa decadem, nu ne mai ridicam, ci ramanem in acea zona crepusculara a indiferentei si al incognoscibilului vazut de omul de deasupra noastra. Ajungand in aceasta stare nu suntem oameni, devenim fiinte ezoterice, imateriale, omniprezente in spectrul spiritual si rational al vietii, nu in cel fizic, nu in cel imoral si ignorant, cel fara de care nu am fi devenit fiinte transcedentale. Ca o frunza de toamna ne asezam sub ideologiile altora

"Inversul unei inimi nu este o inima franta, ci intreaga fiinta a iubirii decazuta si degradata la acel nivel de salvare ca al unei lacrimi prabusite..." de Why?...Because... Intinde-te claustrofoba atingere senzuala a unui joc meschin, joaca-te cu mine si atinge-ma in gandul fizic. Scalda-te in trupul meu vizual si imagineazati-l pe cel putrezit si zambitor pe care l-ai cunoscut inainte de a-l revendica din euforia dementei. Ma prabusesc, imi doresc a ma prabusi in poala ta, a-mi mangaia parul dimineata in timp ce pruncul din mine va surade naiv insa fals, deoarece acea naivitate a fost de mult inlaturata de sine, tu esti singura mea forma a acelui eu exilat. Si cand imi vie surade iti vei aminti de lanturi iubirii ce ma incatuseaza de tine, si de gandul tau, de regretul si de mila ta inutile fata de salvarea mea ce va fi fost fara motiv daca te vei fi inlaturat din mine. Mor, sunt pe patul de moarte, mai gol ca niciodata, insa nu goliciunea trupului firav ce ma va fi sust

"Inicvitatea vietii are loc in acel moment in care realizam palpabilul, acel moment in care ne pierdem pe noi insine in insangerata neglijenta..." de Why?...Because... Daca in autocunoastere nu am avea parte de suferinta, atunci sinuciderea nu ar fi neobisnuita. Masacru insangerat ce reprezinta sinele, o pierdere a unui eu, insa regasirea celuilalt. Poti gasi prin gunoaie, prin scarba si prin murdarie un adevar mai pur si mai curat decat in toata oglinda aceasta sparta denumita viata. Crapaturile suntem noi adapati cu viziuni contorsionate ale unui univers unic si imaginativ ce ne bantuie prin ceturi. In ceata nostalgica te descoperi pueril si cu adevarat incult in subiectul sine. In acel miros de cadavru mintal putem patrunde de coaja groasa a incuriei si transcende in incomensurabila suferinta. Tabloul iubirilor trecute nu reprezinta decat alti eu, fiecare in alta ipostaza erotica si inutila. Insa am gasit, am gasit iubirea eului actual. Si nu o iubesc eu oare fiindca imi

"Naivitatea este un lux pe care si-l permit doar cei ce nu cunosc tristetea." de Why?...Because... Eu cant pentru surzi si gesticulez pentru orbi, deoarece doar ei imi pot vedea inima si nu ma pot critica. Aud cuvintele celor ale caror glasuri au fost amutite. Eu sunt invizibilul calator in evidentul remuscarii si omniprezentul pocait in antecedentele viziuni crude ale vietii. Naiv gand ce ma strabati, pleaca departe, pleaca unde nu te pot atinge, pleaca unde nu te mai pot vedea. Caci nu te mai pot folosi, nu te mai pot simti in imbratisarea-mi calduroasa. Ai fost alungata din mine, prea devreme, intr-un moment in care primai si imi stapaneai reflexele fizice, vocale, mintale. Inutil ai incercat a ma recuceri deoarece diferenta dintre noi nu este una existentiala, ci una sentimentala, o bariera peste care am trecut, peste care am zacut, frant si ingrozit, teafar si hilar, indiferent, privind marea naivitatii. Asezandu-ma pe pamantul calmului aspru si al saruturilor trupesti

"Dorinta este ca si nasterea prematura, nu o poti stapani sau anticipa." de Why?...Because... Teroare,  ploua de cateva minute si deja strazile erau umplute de suvoaie de apa ce par a inghiti pamantul pe care l-am calcat cu picioarele. Ud, astepta la usa blocului fumand o tigara, ploaia era racoritoare, briza la fel, inchidea ochii si o vedea dansand, zambindu-mi, ploaia parca ocolind-ui veselia si stralucirea. Ii se mai spusese ca ar avea o dereglare mintala serioasa insa stia de ce era capabil, avusese noroc insa deoarece potopul ii asteptase pasii grabiti spre a-si vedea sentimentul. Deschise usa si sarutand-ul intrara in scara rece de bloc, becul nu mergea, se stricase din cauza furtunii. Se imbratisara, mainile ei erau asemenea zapezii reci pe care o gusta un copil pentru prima data. Frictiunea electrizanta a trupurilor lor se intetea, incepand a se saruta cu cat mai multa patima, insa devenise foarte incomod sa se rasuceasca deoarece stateau unul langa altul. Se enerv

"Asteptarea este un viciu, deoarece singurul lucru neasteptat este moartea." de Why?...Because... Asteapta-ma o crud zambet ce cu simplitate m-ai fermecat asteapta-ma si te voi rasplati cu carnea-mi insangerata asteapta-ma si nu vei mai duce grija existentei complicate a acestui oniric suras asteapta-ma iar eu iti voi fi ghidul in disperare si tiranul in fericire asteapta-ma de nu vei vrea a te parasi prin vise si mangaieri asteapta-ma pentru a te putea saruta o ultima data inainte de a-mi ceda gandul unei noi existente livide si ignorante ce nu va sti ce a face cu acel dar amortitor asteapta-ma, vin, ma invalui in mantia-mi de lacrimi si in amurgul spaimei ascunse... P.S.: Poza in varianta originala: Claudiu Berechet

"Incognoscibilul este echivalentul iubirii in ratiune..." de Why?...Because... Nu putem cauta nimic inauntrul nostru deoarece vom gasi nimic, animale introvertite si onirice. Omul a fost si va fi intotdeauna prostia din inteligenta acestui univers. O eroare al unui viitor actual. O umbra a unei adevarate minti ce ne priveste cu teroare si regret. Remuscarile noastre, iubirile noastra, toate se rasfrang la un moment dat in oglinda nimicului iar apoi se intorc in nimicul din care au fost create. Omul este asemenea ramei ce se svarcoleste in ghearele celui mai mare inamic: timpul. Pentru el nemurirea exista doar in sfera irealului, a oniricului si a transcendetei spre moarte. In viata exista doar noi si insine. Nemurirea este gasirea sinelui. Un fapt evitat, ignorat sau blasfemiat. Asemenea religiei ce pare a fi singurul nostru rost esential si exhaustiv in viata, insa pana si teologii nu au ramas decat cu respectul pentru majuscula cu care vorbesc despre creator...Nebunia est

"Nimic nu se poate compara cu defaimarea unor sentimente. Asemenea adevarului ele ascund cele mai evidente minciuni existentiale." de Why?...Because Nu urasc, iti resping doar caracterul nu iubesc, doar te ador nu rad, rade doar masca infama de mine nu plang, doar iti plang nefericita zi in care m-ai cunoscut nu sunt fericit, sunt doar camera de filmat a acestei lumi sunt un actor, cu textul in fata scenei, mereu pregatit, mereu neglijat sunt protagonistul acestui act ostil si neprimitor sunt un observator al vietii si un demon al sentimentelor false si al imitatiei

"Dragostea este multimea de cifre neregulate si variabile ce ne terorizeaza si ne altereaza starile existentiale si trupul..." de Why?...Because... Am mai spus-o de mii de ori, daca nu ma vei omora tu nimic nu va mai putea. Esti reincarnarea unui cinic si a defaimarii mele imediate si neconditionate. Nu astepti motive, instinctul dominandu-ti fiecare actiune si fiecare rau pe care il provoci fara stiinta. Importanta mea este ca si a unei partide de sex, te poti lipsi de ea fara resentimente. Ignora-ma, insa nu te incumeta a ma insela caci atunci voi resadi seminta iubirii mele iar din ea vor creste spinii regretului ce iti va fi partas de acum incolo in toate aventurile insemnificative ce au urmat dupa acel punct sublim si infiorator prin care am trecut insa doar tu il vei blestema si nega pana in punctul in care vei fi consumata. Numai atunci te vei intoarce, iar eu te voi imbratisa si ma voi dezintegra in cenusa singuratatii pe care mi-ai provocat-o, din pacate va fi prea t

"Eu sunt litera unor o mie de cuvinte insa doar a unui destin." de Why?...Because... Nu sunt sclav, nu sunt marioneta nu sunt credincios, nu sunt iubitor nu sunt ganditor, nu sunt filozof nu sunt destept, nu sunt prost sunt transcendentul tau intr-o minte unica si impartiala sunt martorul idioteniei si criticul vietii sunt sentimentul pe care il porti ascuns in fiecare zi dupa tine sunt vocea care iti spune a transcende spre tine nimicul poate fi intotdeauna transfuns in tot, insa totul va deveni doar o urma dupa aceea vom putea redeveni oameni: livizi, doritori, falsi, aroganti, perfecti...

"Compatimesc iubirea, deoarece nu va ajunge niciodata la tine, tu, cea care personifici acel sentiment patimas." de Why?...Because... Complicata situatie, cea in care m-ai fortat a ma introduce, tu sau un sentiment? Realitatea sau fictivul? Trupul sau sufletul? Nu iti voi putea raspunde, nu pot avea doar una dintre cele doua, nu pot fi eu fara sa ma gandesc la tine iar in acelasi timp sa-ti simt mangaierea pe gat. Nu pot sa-ti citesc gandurile in timp ce te privesc, ma agresezi, ma faci a parea un copil obraznic ce devine entuziasmat de cel mai mic gest, cea mai mica ocheada, cel mai mic semn si mai insemnificativ cuvant care iti curge pe buze si care ma face a deveni din ce in ce mai alienat. Raspunsul meu? Inca nu. Nu vreau a-mi parasi ratiunea, cel putin deocamdata. Nu pot alege un sentiment, ma voi inchide si voi stoca fiecare amintire, ceea ce-mi va determina existenta sa-si doresasca insasi extirparea memoriei tale din sufletul meu nefinalizat. Nu te pot alege insa nici

"Esti cronometrul ce imi numara stropii dizolvarii in amor." de Why?...Because... Te intreb cine esti indiferent de cine ai fi insa nu te voi mai sacai cu formularile mele supraevaluate si cu gandurile mele uzate. Nu iti voi lua nici parerea in considerare. Timpul este inutil in mine, o viziune apusa a unui viitor la care spera gandirea. Timpul este unealta divinului prin care am fost pedepsiti pentru existenta noastra incerta si neasteptata. Timpul esti tu in timp ce ma scoti din minti si ma tachinezi iar eu ca un mielusel sunt fortat sa merg pe secundele seductiei, sa gust minutele trupului tau si orele finalizarii existentei mele fantomatice si inutile. Niciodata nu mi-ai lasat un gust atat de amar in gura insa speranta nu m-a ajutat niciodata cu adevarat sa te ignor. Te voi lua de mana, te voi implini si atunci pentru vecie vom explora taramul erorilor si mintile indragostitilor. Fara timp, fara retineri, fara esenta, fara complicatii, fara cronometru...

"Eu, tu, o cafea, o tigara, si sunetul dispretuitor ale unei lumi in continua faramitare..." de Why?...Because... Fanatic, impartial, imatur, toate cuvintele ce ma descriu si pe care le urasc sunt in mine in acest moment, totul se sfarseste, dar nu imi pasa, mai am timp, parca de abia incepuse, parca am fost nascut chiar in acest moment insa sunt eradicat in aceeasi secunda infama si nesatula de cunoastere. Urasc sfarsiturile, fiindca intotdeauna nu a fost provocat de mine intr-un mod indirect sau direct. Vreau sa iti distrug puterea de a distinge ce este usor si ce este corect, vreau sa-ti rapesc capacitatea de a ma vedea, fiindca in acel moment te voi acoperi sub mantia unor ochi inrositi de oboseala si vom disparea in universurile proprii ale mortii. Dar nu voi avea puterea aceasta. Nu, dorinta mea va avea, de fapt are, alt nivel de putere, dorinta mea are puterea de a ma schimba, dorinta mea are puterea de a ma nimici sub o privire de a ta dimineata, dorinta mea este tran

"Niciodata nu spune niciodata daca ai simtit ceea ce am simtit si eu.S-ar putea sa te simti mai bine." de Outasight Mersul intotdeauna mi-a priit, nu prea obositor nici prea lejer. Intotdeauna cu tigara, castile si ochelarii. Ascultam mereu o muzica linistitoare in timp ce ma holbam la oamenii care treceau pe langa mine si imi aruncau priviri nesigure. Bineinteles ei nu puteau vedea prin lentilele din oglinda ceea ce ma facea mereu sa rad. Curios insa atrageam priviri de toate varstele de toate categoriile. Iar eu priveam cu aceeasi nonsalanta si aceeasi nepasare ca in prima zi de cand am inceput sa ma schimb. Imi placea sa-mi cobor ochelarii pe nas cand se uitau femei la mine si a le face discret cu ochiul in asa fel incat scoteam de la fiecare cate un zambet inocent insa plin de otrava si depravare. Oare cati au mai vazut zambetul acela fals? Oare cati i-au mai folosit buzele? Sau corpul? Niciodata nu poti stii nimic mai mult decat ti se spune deoarece temerea de despartire

"Nu lupt impotriva urii, doar o ignor in timp ce este aspirata de uitare." de Why?...Because... Ce sfarsit grandios mi-ar putea aduce o lupta impasibila si improbabila cu un sentiment pe care nu l-am cunoscut dar pe care l-am provocat unor anumite persoane care candva ar fi fost foarte aproape de mine. Iubirea aduce ura, ura aduce iubire, cele doua formeaza obsesia suprema si intangibila a omului in legatura cu sexul opus desi rareori se poate forma la un nivel atat de accentuat incat obsesia va deveni incurabila. Eu? Eu nu am ura, eu nu gazduiesc acest lucru, ce este ura, de ce o avem, ce o provoaca? De ce sa luptam contra ei? Nu vad niciun motiv folositor, putina ura aici putina acolo, poate oamenii vor ajunge sa se inteleaga chiar mai bine de pe urma aversiunilor spontane. Insa niciodata nu vor ajunge a trai in pace, atata timp cat noi vom exista atat de mult va exista fiecare oroare si fiecare gand provocat de orice actiune vizuala la care raspundem, fie in pace, fie viol

"Nu ma poti vedea fiindca nu ma auzi." de Why?...Because... sunt o umbra, urmareste-ma doar, nu te incumeta a ma prinde observa-te inainte de a ma studia distruge-te pentru a ma putea cu adevarat intelege adanceste-te in nefiinta mea pentru a intelege singuratatea alearga inainte de a invata a merge si doar atunci mi te vei putea alatura in nesfarsitul act sexual primar ce ne-a dezvaluit goliciunea trupului si a noastra aroganta

"Sunt o cutie a cinismului si o umbra pura a realismului." de Why?...Because... Invatand sa gandim ne pierdem, invatand sa rationam decadem, invatand sa realizam ne inecam in propriul trecut uitat, nu il simtim in timp ce ne absoarbe si ne taraste in viziuni deformate ale trecutului, incercand a ne provoca regret si dor. Traim pentru a invata, pentru a fi invatati, pentru a-i invata pe ceilalti a nu ne urma greselile. Insa este o varsta in care nu trebuie a ne corecta, este o varsta in care improbabilul ne stapaneste, imposibilul ni se pare o pana ce tocmai ne-a aterizat in mana iar gandurile noastre absolutiste ne controleaza. Este o varsta in care gandirea noastra parcurge ani, decenii, secole, vieti intregi pentru a incerca sa-si echilibreze existenta. O varsta in care gandim mult prea avansat, rabdarea este un viciu pe care nu il avem, egoismul este singurul lucru care ne motiveaza. Eu traiesc in acest ciclu maleabil si vicios, eu simt tipetele de teroare ale schimbarii.

"Timpul ne devoreaza viata, insa nebunia ne devoreaza falsitatea." de Why?...Because... Am cunoscut o femeie odata, isi traia viata. Eu? Eu eram tipul introvertitului calm si satul de remarcile negative, de adresarile inutile si de vorbele de pomana rostite de buzele crapate si imbatranite ale corpului meu. M-am indragostit de ea. Singura mea greseala? Nu imi traiam viata. De abia dupa ce am alungat-o am realizat cum imi pot obliga gandul a se metamorfoza in ceea ce am devenit. Insa nici acest lucru nu m-a determinat sa imi folosesc potentialul la maxim. Inca astept ceva ce poate face acest lucru, inca ma astept sa merg, inca ma astept sa alerg, sa aleg intre ce e drept si ce e usor. Inainte stateam, asteptam, ma acomodam cerintelor. Astazi rad, fumez, alerg dupa fuste, nu ma plec nimanui. Oare ce ar fi drept astazi? Sa ma las de fumat deoarece nu am acea "experienta" de viata, sau acel respect pentru ceilalti incat sa ma las? Mandrie exorbitanta, viata inavuabil

"Un cantec este asemenea unei femei, melodios, atragator, violent, seductiv, de neconceput..." de Why?...Because... Opera, vineri seara, iar am intarziat, insa mai fumez o tigara inainte sa intru in sala. Liniste, ma asez pe locul indicat de bilet, nu am mai venit niciodata singur. De fiecare data insotit de cate o femeie agatata din vreo cafenea sau vreo cunostinta veche. Doar rutine si apeluri nepreluate de la fiecare dintre ele dupa ce faceam sex. Devenit un monstru al tradarii si al poftei, dar nu imi pasa, vreau sa exploatez fiecare manunchi din corpul meu faramat de boli si rani. De data aceasta imi permiteam sa-mi arunc ochii asupra femeilor din sala, ma asezasem intr-un balcon. Nas mare, ochi ciudati, fata distorsionata, sani diformi. Am zarit. Nu prea rau, cupa medie, ochi de un albastru prea deschis. Nota: nu aveam preferinte foarte mari, ma multumeam si cu putin insa obisnuiam la prima vedere sa fiu mai pretentios. Ar fi meritat o incercare. Hopa, surpriza, locu

"Am incetat sa mai deslusesc misterul vietii...iar atunci idiotia incepu a ma bulversa." de Why?...Because... O actiune odata inceputa trebuie sfarsita, idiferent daca este una imposibila, telul nu trebuie niciodata abandonat caci in cazul care ne-am permite a ne schimba atat de des si a ne schimba idealurile am fi doar niste hartii purtate de vant, in continua deplasare, nesigure unde am putea ajunge, cand am putea ateriza si muri, unde am putea, daca am putea sa ne continuam drumul nesfarsit si inutil in cautarea cui? In cautarea nimanui, niciunui obiect, verdict, regret. Pierdut, gasit, abandonat, nimeni nu vrea asemenea suflete ratacite. Sugrumate de neputinta si scaldate in ceata amaraciunii. Alea nu sunt umbre, alea sunt viziuni, viziuni ale prezentului si viitorului, eu sunt trecutul, eu sunt uitatul, eu sunt cel care traieste, eu sunt cel care simte asta cu adevarat, eu sunt...mort...

"Palniile sunt cei prin care poti trece fara a te opri in defectele stopante, pe care nu le poti evita, insa tu, lichidul, trebuie sa ai compozitia acelor defecte..." de Why?...Because... Esti mereu atat de crapata si atat de ruginita, nu ma pot intoarce, nu pot inainta. Salveaza-ma, curata-te, ma corupi, ma usuci. Vrei sa te ajut? As putea sa te ajut daca doar m-ai lasa sa iti fur sufletul si sa ma infrupt din el pana ce vei ramane privind etern catre sufletul meu ce intre timp l-a absorbit pe al tau. Esti o petala a uneia dintre florile ce au decazut, ce au fost mancate de putreziciunea superficialismului. Nu te pot stropi pentru a te putea salva, insa te pot ucide pentru ca apoi sa iti strang samanta in brate inainte de a renaste. Iti ador mirosul, iti savurez saliva de pe buze, mainile imi tremura cand iti mangai pielea fina si scandalos de atragatoare. Dar prefer a-mi pastra vechea ta imagine in minte: imorala, atroce, nepasatoare si nespus de distrata...

"Eu fumez elucubratii si scuip ratiuni." de Why?...Because... Perversiunile mele in domeniul vietii nu sunt decat niste adaptari aberante ale gandirii tale ce imi mangaie buzele cu fumul dorintei trupesti. Ce astept? Ar trebui sa ma las de criticat fantome si de alintat duhuri. De ce ma faci a te vrea in acest act inutil al piesei? Te deranjeaza daca fumez? Te privesc scarbit de pe scaun. Esti jucaria mea preferata si cea mai periculoasa. Inca o tigara. Inca un geamat sters si inca un orgasm epuizant. Nu imi vorbi. De ce ai vrea sa ma auzi raspunzandu-ti? Nu esti o tigara normala, nu te pot inhala corect, nici macar nu te gandi a incerca a-mi satura poftele. Nu ai vrea a ajunge o memorie. Nu ai vrea a ajunge ca asternutul pe care dorm in fiecare seara: patat cu zambete false si murdar de perversiuni grosolane. Imi mai permiti inca un fum? De ce trebuie de fiecare data cand facem sex sa traiesc in vis impreuna cu tine? De ce cand imi pun prezervativul ma simt de parca mi-as ap

"Sunt egoist, insa si egoismul este uneori etic..." de Why?...Because... Sunt calm, insa ceva ma apasa, sunt linistit insa nu imi pot scoate din cap buzele tale. Ma inghiti, da-mi drumul, insa nu as vrea asta, ma sperii, insa vreau sa te musc, vreau sa-mi simti sufletul alunecand pe langa buzele tale, vreau sa te corup si sa te inchid in sarutul meu aspru si imperfect. Tigarile nu imi mai produc satisfactia de odinioara, am gustat din fructul pe care il definesc tu. M-ai otravit, m-ai iluminat si m-ai hartuit in cel mai barbar mod posibil si definit de marginile unui univers multiplu insa limitat de constiinta mea incarcata cu povara asteptarii. Cat? Oare cat timp voi mai trebui sa astept pentru a fi injunghiat de acele buze fine si sangerii asemenea inimii mele ce ulterior a stopat sub influenta privirii tale ce mi-a detasat serenitatea de nebunie si m-a indus in coma seductiei. Cat mai vrei sa iti astept vortexul imbratisarilor tandre ce ma vor atinge in eoni? Vino sa purce

"De ce trebuie sa ne aflam intr-o continua disputa cu sinele stiind ca in final amandoi vor triumfa? Schimbarea..." de Why?...Because... Ma plimb in jurul tau, in jurul acelui fir rosu de care atarni, te-ai agatat in cadere, nu te mai pot ajuta. Ma uit la tine scarbit insa ingrozit si speriat de posibila ta moarte. De ce trebuie sa te am? De ce trebuie sa nu mai fi aici pentru mine cand nu este nimeni si nu ma poate patrunde nicio fiinta umana plina de superficialitate si avaritie. Cazi, starea mea se schimba deodata. Raman calm si impasibil la ceea ce s-a intamplat. Merg insa drumul nu se termina, recladit mereu de alte caramizi, vopsite in alte culori, pana cand vad sfarsitul. Fug, fug inapoi cu toata temerea mea, siguranta a disparut, m-a parasit si ea odata cu tine. Speranta mea erau zambetele tale, irosite. Vad pe cineva, altcineva, cum a intrat in mine? Nu poti fi tu, ai murit, carcasa mea te-a eliberat in neant. Ne salutam, ma priveste aceasta fiinta cu interes. Ma imb

"Viata este o pasiune morbida ce ne induce in exilul eului..." de Why?...Because... O privesc in fiecare seara, obosit si intrigat la fereastra murdara si pricajita de la apartamentul achizitionat de curand. De cand m-am mutat o vad in fiecare seara pe trotuar, asteptand, trec ore insa ea nu face nicio miscare, tre zile iar ea nu mai apare, trec nopti iar ea se uita fascitata si scarbita la perechea de ochi ce este mereu prezenta, ascunsa in fum si scartaituri. In fiecare dimineata la unu si jumatate vine o masina, de fiecare data alta, de fiecare data alt barbat gras, putred si urat mirositor ce o achizitoneaza de pe trotuar si o foloseste, de fiecare data alt scenariu. Stiam ce meserie trebuia sa aiba, acest lucru fusese evident din primele doua nopti petrecute in incaperea aceea dominata doar de lumina brichetei mele si de nenumaratele mucuri de tigari azvarlite in scrumiere prin tot apartamentul. Au trecut deja cateva luni, renovarile deja sunt pe terminate, insa ea to

"Privesc fumul in timp ce ma dizolva si ma absoarbe in ciclul nesfarsit al mortii." de Why?...Because... Arata-mi vocea ta ca sa ti-o pot rupe iar apoi sa o asez in raftul magazinului de durere. Nu ma mai pot razgandi in privinta ta, trecutul e trecut acolo unde e maleabil, insa nu putem inventa o siguranta ca nu poate exista si care ne poate licita uitarii. In final de ce am avea nevoie de siguranta, siguranta unei morti certe si impasibile, ce ne saluta de la coltul strazii. Bineinteles lesinul este inclus, dupa ce evident moartea incepe a saluta oamenii. Unii oameni sunt innebuniti de o viziune fara sens, viziunea mea m-a adus in final la nebunie, insa nici eu nu sunt etern si nici nu voi putea sustine ideila pana la sfarsit. Amintirile mele vor fi incuiate in niste cutii de sticla, ca un fel de incubator pentru a ma putea clona. Iremediabil oamenii vor incerca mereu sa crede in destine, destinul meu, destinul tau, destinul chiar al lui Dumnezeu, daca ar avea vreunul inafa

"Atat de multa violenta incat ai putea tipa la stele iar ele s-ar desprinde de cer naruind cea mai frumoasa seara instelata..." de Why?...Because... Rupe-ma, distruge-ma, sparge-ma, uita-ma, inteapa-ma, tortureaza-ma, taie-ma, dezintegreaza-ma, buseste-ma, insa ce rost ar avea a-mi aplica aceste tratamente? Ce rost ar avea a-mi zdrobi samburele roditor? Prin ce fapte si vorbe inutile ti-am atras mania demiurgica asupra fiintei mele plapande si banale? Exhaustiva mea constiinta nu te mai cunoaste, nu te mai filtreaza prin apa sinelui. Oare ce ne-a determinat a ajunge in acest punct monoton si spart in timp, care ne va bantui memoriile cu un gol potrivit de larg pentru a ne gazdui vechile ratiuni si elucubratii. Absolutizeaza-ma si imi vei stopa existenta. Dumnezeu a devenit un alcoolic dupa ce ne-a privit cedand...

"Odata ce ai auzit o intamplare nu poti inceta a o mai vizuliza in constiinta." de Why?...Because... Inutilul este rasfrant din noi si introdus intr-un bol in care locuim, gandim, mintim, ucidem. De ce trebuia sa fim atat de inutili de la inceput? Ma rezem usor de geam fumand calm o tigara. La parter are loc o cearta pe care o privesc de cateva minute, cel putin m-a scos din monotonie. Oare ce rost ar avea lenevirea asupra unor evenimente trecute, imposibil de recuperat sau de schimbat insa bantuitoare. Jazz-ul si fumatul intotdeauna ma introduceau intr-o stare stabila in care nu faceam nimic inafara de a va privi, de a va categoriza. Insa si asta m-a plictisit, voi ma plictisit, voi induceti monotonia sumbra a destinului prestabilit si al ciclului repetativ ce ma tortureaza fortandu-ma sa te privesc fara a ma putea bucura de corpul sau de sufletul tau. Te aud langa mine, ce vrei? Ai parcurs un drum atat de lung pentru a ma vedea, ar trebui sa fie intemeiat scopul. Voiai sa v

"Eroscopul eticului il reprezinta doar buzele tale ce m-au fascinat in cel mai revoltator si grosolan mod cu putinta." de Why?...Because... Nu te mai preface a te rusina si a evita a te uita la obiectul placerii pe care nu il poti ignora si nu il poti stopa. Nu te abtine, dezlantuie-ti patima si absoarbe-ma in tine. Vreau sa-ti rup buzele si sa-ti ling incet incet sangele. Nu te mai uita speriata spre mine, nu o sa iti provoc decat exaltare, distantarea de catre mintea ta. In seara asta nu vreau a auzi niciun cuvant logic sau rational ce mi-ar putea dezvalui obscenitatea si depravarea, vreau doar sa tipi, vreau doar sa nu te mai opresti, vreau doar a te fuma pana ce nimeni nu va mai dori a te atinge. Vei ramane a mea, iti voi indeplini fiecare pasiune, fiecare dorinta masochista a mintii tale bolnave si ilogice. De ce ma privesti cand ai putea a ma folosi? De ce mergi in jurul meu in loc a te napusti direct asupra mintii mele si a ma induce in coma seductiei si erotismului.

"Faci parte dintr-o specie pe cale de disparitie, ascunde-te, fugi de mine caci eu voi fi calaul ingamfatilor si ghidul misoginilor." de Why?...Because... te astept sa ma chemi inapoi in patul cald astept sa iti mai simt rasuflarea deasupra genelor mele adormite astept sa mai pice o frunza in eternul albastru pentru a te mangaia astept a-mi patrunde inima acest pumnal ruginit de cuvintele absurde si amuzante astept a mai reveni o lacrima pe obrazul meu rece si metalic astept a mi se darui moartea insa nu o vad, nu o simt, nu o ating pustiit, in genunchi, ma prabusesc razand, privesc cerul increstat cu surasurile tale ma ridic, merg merg spre tine, merg pentru a te mai putea gasi inca o data merg cu bratele deschise, fara teama, schitand un zambet macinat de regrete accepta-ma moarte seducatoare si hipnotizanta si condu-ma in patul tau unde vom prelungi pacatul din sufletele noastre pentru o infinitate si inca o secunda

"Sunt o curva fara inhibitii, mandra de ea care niciodata nu regreta nimic si niciodata nu gandeste de doua ori inainte sa faca ceva..." de Patetic - Si cu ce m-ar deranja asta in cautarea fiecarui milimetru de piele asudata, strivita sub greutatea corpului meu hipnotizat? - Te-ar impiedica insasi firea mea schimbatoare si maleabila, te pot saruta sau te pot musca, te pot mangaia sau te pot zgaria, nu poti a ma citi fiindca nici eu nu am aceasta putere... - Atunci iti voi depasi aceasta limita, iti voi imprastia indoiala si te voi pironi la perete studiindu-ti fiecare clipire, fiecare miscare gentila sau subita a corpului, fiecare rasuflare ingreunata de siguranta mea terifianta. - Nu ti-ar face niciun bine, doar te-ar extenua pana in punctul in care te vei faramita in fata mea iar eu iti voi aduna ramasitile privindu-le in gol. - Imi asum acest risc, doar am mai trecut prin acea stare de nefiinta si de daramare a personalitatii, cu ce ar fi mai diferit fata de acum?

"De ce nu poti? Fiindca nu vrei. De ce nu vrei? Fiindca iti e teama, iti este teama de sieti. Umple-ma cu rani, provoaca-mi durere, insa nu te uita." de Why?...Because... Plangi? Suferi? Nu uita, nu ascunde, nu nega, aminteste-ti de tot, incearca a trece in mine, incearca a muri. Mori si revino la mine, mori si afunda-te in mine, mori si bucura-te de moarte. Raman nemiscat, stupefiat fumul imi iese necontrolat pe nari. Scarbit ma uit spre tine, nu-ti pot constientiza gandirea, nu pot...Oare? Pot, ma consumi, imi extenuezi fiecare particica de ratiune ce mi-a fost incatusata in minte, ma faci a-mi irosi pana si resursele nebuniei pentru a te patrunde, pentru a-ti opri plansul. Te vad, va vad...Cine sunteti? De ce ma inselati? De ce nu regretati niciun act inutil si suferind? Revino-ti, relaxeaza-te, ajuta-ma a te ajuta. Te implor, recupereaza-mi viziunea despre tine, despre voi. Raman in genunchi, tremur, imi ridica priviea, va vad, incepeti a ma taia, a ma distruge, a ma dezi

"Simpla nefiinta a materiei, o pretentie de banalitati onirice..." de Why?...Because... Targoviste 21 mai 2010 Privesc plictisit la soarele acoperit de nori ce se zbate a se elibera de ocupatia fortata si neprevazuta a acelor forme ciudate formate din aburi. Raman indiferent la cererea unor prieteni de a iesi in oras la un suc. Iesirile acestea au rolul doar de a-mi ingusta constiinta si de a-mi sugruma gandirea. Seara raman stupefiat la aflarea unor vesti neprevazute, tremurand fumez o tigara inainte de a ma culca. 22 mai Astazi este ziua unei bune prietene din copilarie, am chemat in vizita alti doi prieteni care ma vor insoti la serbare unde vom petrece chipurile. Nu pot a nu ma gandi ca ceva s-ar putea sa mearga prost si ca ar trebui sa fiu mai concentrat asupra prezentului decat sa ma afund inutil in trecut pentru ca apoi sa fiu inchis intr-o incapere mica si ingusta plina de fum si plictiseala. Toti sunt imbracati casual si au chef de petrecere, atmosfera aceea ma deter

"Stau in ploaie ud pana in constiinta insa nu m-ar deranja sa stau inca o viata, nu m-ar deranja sa mai inot putin in mine." de Why?...Because... O priveam salivand in interior, nu avea sanii rotunzi si nici un fund atragator insa obrajii ei, buzele ei, ochii ei aveau atractia sexuala a unui trup nud intr-o pozitie rusinoasa si extravaganta, puteam sa mor deoarece nu as fi simtit nici soarele chiar daca m-as fi aflat la un metru si m-ar fi topit. Nu mai gandeam, doream, nu intelegeam cum eu, ce eram atras de corpul unei femei si frumusetea ei exterioara puteam fi induplecat si hipnotizat de ea print-un singur gest inocent si nesemnificant. Nu eram eu, nu era nimeni, nu era univers in acel loc in afara de prezenta ei eterna si bantuitoare ce ma ingrozea si ma captiva in cel mai pervers si pagan mod. Nu mai puteam rezista tentatiei de o atinge, de a o simti, de a o uza. Doream sa o indoi pentru a-mi indeplini dorintele impreuna cu trupul si sufletul ei, doream a ma dezintegra

"Un artist este la fel de nebun ca prima lui pictura: daca este reusita acesta va deveni monotona, daca nu reuseste atunci va fi consumat de talent si indrumat de enigmaticul sau ochi privitor in gol si goliciunea spatiului." de Why?...Because... Am ajuns. Oare sunt in locul potrivit? Da, ar trebui, domnul acela mi-a dat directiile exact. Le am si scrise pe foaie. Daca isi batea joc de mine!? Daca m-a vazut doar un artist pricajit in cautare de succes, daca...daca voia sa imi fure munca si sa o foloseasca in scopul sau! Nu, trebuie sa ma linistesc, sub nicio forma nu mi-ar face cineva vreun astfel de gest. Artist...Ce oare inseamna sa fii artist? Nici acum nu stiu. Toata lumea spune ca as fi unul, toata lumea ma impinge spre acest destin ce pare a-mi fi atribuit de fiecare individ rational si pasionat de..."mine"...Dar oare ce sunt eu de fapt? Un nimic intr-o galeata umpluta de nimicuri si toturi, o cruce pe care este gravata un singur cuvant:NIMIC. Astept un sem