Nu putem cauta nimic inauntrul nostru deoarece vom gasi nimic, animale introvertite si onirice. Omul a fost si va fi intotdeauna prostia din inteligenta acestui univers. O eroare al unui viitor actual. O umbra a unei adevarate minti ce ne priveste cu teroare si regret. Remuscarile noastre, iubirile noastra, toate se rasfrang la un moment dat in oglinda nimicului iar apoi se intorc in nimicul din care au fost create. Omul este asemenea ramei ce se svarcoleste in ghearele celui mai mare inamic: timpul. Pentru el nemurirea exista doar in sfera irealului, a oniricului si a transcendetei spre moarte. In viata exista doar noi si insine. Nemurirea este gasirea sinelui. Un fapt evitat, ignorat sau blasfemiat. Asemenea religiei ce pare a fi singurul nostru rost esential si exhaustiv in viata, insa pana si teologii nu au ramas decat cu respectul pentru majuscula cu care vorbesc despre creator...Nebunia este un leac, iar omul vanzatorul omniprezent pe piata neagra a existentei. Sinceritatea, o caricatura morbida a sperantei, un viciu atotputernic ce degenereaza in naivitate. Minciuna, o arma puternica in mainile omului caruia goliciunea sufletului ii serveste drept companion de-a lungul vietii...De durata si inevitabila, o boala este actul cel mai renegat si ezoteric, putand fi ridicat la rangul de drog primar al eruditei morti. Dorinta este slabiciunea omului de a se autodiviniza sau de a se pierde in vrejele sarutarilor funebrului si interzisului. Iubirea este suferinta renascuta si retraita cu aceeasi ardoare distrugatoare si timida. Melancolia este o inutilitate, ea este asemenea sunetelor dintr-o melodie, vin si pleaca in cateva momente infame din aceasta viata a secundei ce a trecut. Iar tu draga mea fiinta esti perceptia mea existentiala si eronata al unei false umbre ce cutreiera ganduri si zguduie eroticul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu