MV

"Sinele este distanta unei plimbari pe strada calitatilor, si al unui drum de parcurs pana in fata defectelor." de Why?...Because... Suntem doar mici drumuri pe asfaltul pavat cu vieti al acestei lumi, doar niste umbre fragede in prezent, doar niste falsitati ale unor, candva, mari plimbari in exilul eului. In hibernarea sufletului si decaderea corpului. Incercand mereu sa previzualizam tot ceea ce se asterna pe traseul nostru uitam a ne previzualiza pe noi, considerand ca putem a face acest maret triumf asupra universului insusi. Triumfam insa decadem, nu ne mai ridicam, ci ramanem in acea zona crepusculara a indiferentei si al incognoscibilului vazut de omul de deasupra noastra. Ajungand in aceasta stare nu suntem oameni, devenim fiinte ezoterice, imateriale, omniprezente in spectrul spiritual si rational al vietii, nu in cel fizic, nu in cel imoral si ignorant, cel fara de care nu am fi devenit fiinte transcedentale. Ca o frunza de toamna ne asezam sub ideologiile altora

"Inversul unei inimi nu este o inima franta, ci intreaga fiinta a iubirii decazuta si degradata la acel nivel de salvare ca al unei lacrimi prabusite..." de Why?...Because... Intinde-te claustrofoba atingere senzuala a unui joc meschin, joaca-te cu mine si atinge-ma in gandul fizic. Scalda-te in trupul meu vizual si imagineazati-l pe cel putrezit si zambitor pe care l-ai cunoscut inainte de a-l revendica din euforia dementei. Ma prabusesc, imi doresc a ma prabusi in poala ta, a-mi mangaia parul dimineata in timp ce pruncul din mine va surade naiv insa fals, deoarece acea naivitate a fost de mult inlaturata de sine, tu esti singura mea forma a acelui eu exilat. Si cand imi vie surade iti vei aminti de lanturi iubirii ce ma incatuseaza de tine, si de gandul tau, de regretul si de mila ta inutile fata de salvarea mea ce va fi fost fara motiv daca te vei fi inlaturat din mine. Mor, sunt pe patul de moarte, mai gol ca niciodata, insa nu goliciunea trupului firav ce ma va fi sust

"Inicvitatea vietii are loc in acel moment in care realizam palpabilul, acel moment in care ne pierdem pe noi insine in insangerata neglijenta..." de Why?...Because... Daca in autocunoastere nu am avea parte de suferinta, atunci sinuciderea nu ar fi neobisnuita. Masacru insangerat ce reprezinta sinele, o pierdere a unui eu, insa regasirea celuilalt. Poti gasi prin gunoaie, prin scarba si prin murdarie un adevar mai pur si mai curat decat in toata oglinda aceasta sparta denumita viata. Crapaturile suntem noi adapati cu viziuni contorsionate ale unui univers unic si imaginativ ce ne bantuie prin ceturi. In ceata nostalgica te descoperi pueril si cu adevarat incult in subiectul sine. In acel miros de cadavru mintal putem patrunde de coaja groasa a incuriei si transcende in incomensurabila suferinta. Tabloul iubirilor trecute nu reprezinta decat alti eu, fiecare in alta ipostaza erotica si inutila. Insa am gasit, am gasit iubirea eului actual. Si nu o iubesc eu oare fiindca imi

"Naivitatea este un lux pe care si-l permit doar cei ce nu cunosc tristetea." de Why?...Because... Eu cant pentru surzi si gesticulez pentru orbi, deoarece doar ei imi pot vedea inima si nu ma pot critica. Aud cuvintele celor ale caror glasuri au fost amutite. Eu sunt invizibilul calator in evidentul remuscarii si omniprezentul pocait in antecedentele viziuni crude ale vietii. Naiv gand ce ma strabati, pleaca departe, pleaca unde nu te pot atinge, pleaca unde nu te mai pot vedea. Caci nu te mai pot folosi, nu te mai pot simti in imbratisarea-mi calduroasa. Ai fost alungata din mine, prea devreme, intr-un moment in care primai si imi stapaneai reflexele fizice, vocale, mintale. Inutil ai incercat a ma recuceri deoarece diferenta dintre noi nu este una existentiala, ci una sentimentala, o bariera peste care am trecut, peste care am zacut, frant si ingrozit, teafar si hilar, indiferent, privind marea naivitatii. Asezandu-ma pe pamantul calmului aspru si al saruturilor trupesti