MV

Cum visez o întâlnire Și-o expunere de-o mie De priviri neîmplinite Îți măsor necunoscutul Nu mă satură văzduhul Dar ruina călărește Galopează și strivește Mantia de heliu îmi răpește Inevitabil amăgește Nu mă supăr pe-univers În complotu-i șters Nici pe omul creativ Care-absoarbe din fictiv Ci pe mine am ranchiună Cum voiesc să mi se pună Ceruri peste trupu-mi lună Să-nconjori de atmosferă Gravitație-mi conferă Lipsa ei, din static astru modelata-m-a-n dezastru Avântat eu mă chircesc Din orbită mă prăbușesc Azimut iradiez Și nadir iluminez

Pe-o doamnă cu-o pălărie albă Croșetată cu-orbire dalbă Deranjezi cu o poziție Și privirea îi e ambiție Brusc grimasa-i mă-ntâlnește Semn imi face, îndrugește Ca picioare să-ți retragi Lungi, întinse precum fagi Dar cu roșu tu combați Străvezia stafie cu ochii încruntați Riduri ce nu emană Sensibilitate față de nicio rană Deși în preajma lor se unduie Paceaură ce leagă doi Prin ale Ioanei voci în toi Îndeamnă în interogatoriu Sine puritan și linear Care mint securitatea Ce vede limpede și unitar Că-n suflet îi sunt vanitatea și varietatea În sfârșit mă detașez În necunoscutul breaz Încerc să te caut în lumea spargă Lipsit de șansă în realitatea largă Fost-am punctele focale Pentru ale făuritorului dale Blestemat curaj să fie De permit să te pierd mie

Am rămas înjunghiat De-al tău egoism trufaș Semn visez că va renaște A noastră distantă poveste Dar tăcem precum priveliști Pe când mușc să n-am opreliști Cum în noapte îmi apari Cu buzule cusute în ari Aș avea livre de spus  Dar trecut-am de expus Nu-mi ajunge respectul nepăsător Și-al meu afectiv omor Să ajung să te reneg Cum m-ai eviscerat de-ntreg Împărțit, în torace molâu Curgând suflet-mi râu Știu, e un șuvoi în van Revărsat peste-un gri calcan Decorând al tău gest  Cu un funest rest Înconjor ziduri în noroaie Cu leghe droaie Obturez transfer nevolnic Scrâșnesc, nutrind, cucernic

Întâlniți prin busturi, goi, pe-un trotuar amprentat În spate o librărie, aveam oblic scrierile Antiteticele opuri, având forme inversate Eu cu drag, proza fosta-mi muză, smucit în versuri Tu cu feerie, îndragostită de poezie, narator rătăcitor Atingeam cu litere și îmbibam scenarii Conturezi o liceană și-i dai trup și-un bob de sânge O transpun crud, impasibil, pe-o platformă de sfârșit Treptat ne-am refugiat, beletristic conversam Nonșalant ne expuneam, în turismul lubric Înfățișati pe-al cunoașterii taler făr de-o față Chipul ți-l doresc ascuns, nu vreau ochi să mă cuprindă Corpul ți-l doresc pe-ascuns, dar îmi întăresc refuzul Ne promitem provocări, delirând să completăm Dar tarotul ți-e potrivnic, nu vezi astru ombilicat În curând marturiseam, olograf pielea pătai Tu veridic te-adresai, roșcovană cum doreai Simultan mă preveneai, de al nostru efemer Alungam deznodământ distant, cu gust vag Destrămare abisală ce aduce dor fluid Primejdiat de lipsă, metamorf mă a

Când vezi frunze și tulpini Și miroși polenul fin Dar petale cum vrăjesc Cu-al lor colorit ceresc Ce ivesc în spectrul lor Infinit dor rătăcitor Apoi vezi metamorfoza Ce preschimbă încet în loază Și-ngrozesc în chipu-i tot Unduire, expunere, orbire Iarăși zboru-i delirant Spre îmbrățișare îndemnat În zbor însă nu-i plăcere Grăbit, întârziind refacere Sevă cu gând ascuns să guste În guri mici, tacit, mărunte Cum simțirea des dispare Înconjurat de taluri în zare Rând pe rând iriși se-nchid Monocrom trăiește-n vid Trasee nemărginite Nuanțe nesaturate Culcat, frânt, pe tăblie Inerția nevie Nu-i menirea lui să fie Bătătorit, schimbat, stafie