MV

"Ce rost are a te inchide in propria-ti existenta? Imposibila lupta cu sinele." de Why...Because... Fugi, dispera, tipa cat mai ai plamani deoarece in curand ii voi scoate din trupul tau fara viata si ii voi adauga corpului meu fantomatic si ridat. Unde dispari blegule? Cine te-a invatat lasitatea? Infrunta-ma, uncide-ma. Demonstreaza-mi puterea ta si distruge-o pe a mea. Eu voi fi regele acum iar tu calul, rolurile noastre se vor inversa pentru totdeauna iar eu voi fi cel dintai. Nu voi mai suferi regrete, batjocuri si infinite morti doar pentru a-ti reconstrui tie idealurile, pentru a-ti aloca cat mai mult timp spre a-ti implini egoismul si iluziile. Te poate distruge si un gand ce pluteste linistit deasupra fiintei tale fara ca tu sa-ti dai macar seama de tradarea pe care ai savarsit-o. Ma dispretuiesti, ma iubesti, ma alinti, ma ranesti, ce vrei de la mine? Tot sau nimic? Mai mult sau mai putin? Vom transcede amandoi intr-unul si vom reconstrui pentru a infinita oara univ

"Merg printre voi, nu ma impingeti, nu ma urati doar fiindca vreau sa va distrug..." de Why?...Because... Cateodata ar trebui sa ne punem intrebarea: oare exista vreun rost in salvarea noastra?. Oare ar exista vreodata o fiinta care si-ar oferi ajutorul unor viermi, unor umbre nesatisfacute ale ramasitelor sufletului? Va veni o vreme cand va trebui sa ne distrugem pentru a putea supravietui, nu vom putea recunoaste nevoia apocaliptica a necesitatilor noastre irationale. Daca deocamdata suntem niste papusi atasate de niste fire de ata, controlate de un asa zis zeu in curand firele se vor rupe iar noi vom cadea in gol. Aflati in continua cadere vom realiza singurul lucru pentru care am fost conceputi: suntem ceea ce vrem nu ceea ce vor altii sa fim. De ce m-as sacrifica eu in numele unei tari, unui avar? Realitatea isi va fi implinit scopul numai atunci cand umbrele vor ajunge sa rada si noi vom fi striviti de greutatea ratiunii noastre incorecte...

"Perfectiunea suntem noi lungiti pana la capatul spiritului si injectati cu dragoste, o dragoste pe care nu o vom stapani niciodata." de Why?...Because... Alb si negru, atat de multi oameni traiesc si atat de multi continua sa mearga morti pe lumea asta. Cei morti isi cauta scopul, incontinuu incercand a fi perfecti si a da un fel de "exemplu" societatii in care traim. Cu ce se aleg? Cu nimic, doar ceva vag pe nume mandrie. De ce ar trebui sa fim obligati a face lucrurile care noua ne provoaca dezgust si revolta. Deoarece perfectiunea, unicul atribut care ne-ar desparti de divin, nu ne apartine. Dimpotriva, ne incearca iar si iar si cand suntem pe puctul de o atinge dispare, moare, se introduce in insasi vidul din care s-a tras. Perfectiunea va ajunge a ne sufla si ultima rasuflare inainte de moarte. Nu ne va ingadui nici macar a ne odihni o secunda, o miime din secunda universului imperfect si echilibrat. Ordinea nu va comanda niciodata, iar haosul va ramane ascuns

"Nu voiam ca indeferenta sa ma ajunga din urma niciodata dar iata ca m-a apucat de un picior si m-a tarat in nepasare." de Why?...Because... ma ridici cand imi strigi numele crapandu-mi chipul ma arunci cand imi bagi pe gat pastilele minciunii raneste-ma pe atat pe cat vei simti ca te voi rani ucide-ma de cate ori vei avea nevoie de un corp inert te vei numi melancolie fiindca asa te voi denumi te voi strange in brate si voi suge incet buzele tale umede ma vei palmui pana ce roseata imi va umple corpul si voi lesina de fericire voi vrea sa ma mangai in arsita tradarii si sa-mi lingi sangele de pe inima poti oare face asta, melancolie?...

"Nu pot fi descris decat ca fiind tutorele propriei mele existente." de Why?...Because... Obligatie? Moralitate? Nu. Doar nevoia de cunoastere ne ajuta cu adevarat in a deslusi adevaruri si in a ucide vise si teorii. Dar totusi suntem asaltati iar si iar de acesti "oameni" daca se pot numi oameni. Masinute de curse, intrecandu-se in a ajunge la linia de sosire si in a avea cei mai multi "fani" care in final ii vor calca pe urma sau il vor vizita multumindu-i pentru cunostintele acaparate. O aiureala falsa, inventata pe baza unor concepte lumesti prescrise. De ce ar fi ei obligati a ne invata ceva ce poti citi sau afla prin alte moduri simple? De ce trebuie a ne taxa in privire cu nerespectarea ordinului dat de a ne face tema? De ce trebuie impusa uniformizarea si pierderea constiintei si a indentitatii? Robotei fara minte...Dispusi sa faca orice pentru a primi ceva in schimbul actiunilor "in favoarea cunoasterii". Niciunul nu va incerca a se ridi

"Amintirile uitate nu sunt niciodata dezintegrate ci doar filtrate in alta forma a gandirii noastre si convertite in energie psihica." de Why?...Because... Nu ne descriem noi insine atat de mult cat ne pot descrie amintirile. Memoriile noastre raman vii atat timp cat noi ramanem in viata iar cand disparem amintirile trascend in alta incapere, in alt aragaz in care flacarile abia au pornit. Nu avem nevoie de nemurire deoarece am fost si vom fi dintotdeauna nemuritori. Nu in prezent si nici in viitor, ci in trecut. Trecutul care ne va aminti cu zambetul ranced momentele noastre de scarba, care va zambi cand ne va vedea zambetul, care va rade cu noi atunci cand vom fi fost impreuna si vom fi petrecut o eternitate intrecuta de infinit. Vom fi reconstruiti, oare mai buni decat inainte sau mai naivi decat ne-ar fi permis prezentul daca nu l-am fi cunoscut pe viitor? Nu putem sti niciodata, deoarece doar cei ce traiesc in trecut pot vedea dincolo de el, descoperind viitorul trecutul

"Apogeul gandirii noastre nu este decat decaderea in banal" de Why?...Because... Ne-am obisnuit de atat de mult timp cu acest scenariu incat a devenit mult prea important pentru noi, robotei din piele cutreiera strazile in fiecare zi, cautand mai mult, incercand sa-si imbunatateasca corpul si hard drive-ul cu cat mai multe bucati, cat mai multe informatii. Cautarea in finit nu le aduce niciodata multumire, deoarece gasind frantura pe care o cautau incep o alta aventura, o alta insarcinare personala pentru a fi si mai apreciati si mai respectati, pentru a fi ceva...Nu cineva, deoarece cautand incontinuu se dezmembreaza pe sine, nestiind acest lucru ei tind spre avaritie infinita, spre butonul de inchidere al masinariei. Niciunul nu supravietuieste schimbarii, nefiind capabili a intelege o alta cale inafara de cea obisnuita, cea contingenta, cea distructiva, cea care ne va stinge ca pe o lumanare si ne va sufla viata pana ce oasele vor ramane in urma noastra pictand pamantul in

"Esti ingerul ce cutremura cerurile si face norii a se tangui dupa privirea ta, eu demonul ce-ti rupe aripile si te provoaca la adevar, nu la idealuri si vise." de Why?...Because... Calauzeste-ma si te voi rasplati prin cele mai satisfacatoare moduri posibile, voi fi chiar alter ego-ul tau, gata sa-ti raspund la orice intrebare, sa-ti absorb fiecare suparare si sa-ti daruiesc fiecare fericire pana ce te vei sparge si vei renaste prin clonele ramasitelor tale. Niciuna nu va fi ca tine intreaga, insa va contine o farama a esentialului, sute de inimi batand pentru un singur corp, sute de vise spulberate in sute de momente de tacere si nebunie. Minea ta ravasita nu va mai suporta chinul adevarului, vei incerca a imbratisa ideea visarii absolute. Nicicand nu va mai fi nevoie sa te trezesti, sa mai vezi in vreo secunda cu ochii insangerati cum dispari si reapari ca o iluzie. Nu vei mai fi tu iluzia, vei acapara iluzia si te vei observa in universul ei just, perfect, de neatins si p

"Eşti sunetul ce zguduie vieţi şi obligă tristeţea a ne pătrunde cu neruşinare, eu voi fi urechea în care te vei refugia pentru totdeauna, trăind după moarte, nemuritoare, absolută, ştearsă din existenţă..." de Why?...Because...  Murim? Trăim? Ne luptăm? Ne împăcăm cu noi înşine? Atâtea întrebări şi totuşi atâtea posibile răspunsuri corecte şi posibil corecte. Nimic nu poate fi negat cât încă cineva îl poate susţine cu însăşi voinţa rămasă în corp pentru a fi capabil de un asemenea efort. Mort sunt deşi nu's. Viu nu's deşi sunt. Atunci ce ar mai rămâne de făcut? Ce aş mai putea alege să fiu? Raţional am devenit şi voi încerca să rămân însă nebun m-am născut iar nebunia însăşi gravată pe pielea mea arzătoare de oportunităţi, de altă criză de nebunie, de alt univers în continuă creştere. Ducem povara oului din care vom renaşte puri şi distrugători. Nefast şi corupt va deveni oul într-un final, inevitabilă otravă a dorinţei şi a cunoaşterii îl vor cuprinde şi îl vor c

 "Calci numai în lumină, de ce trebuie să alegem noi iar tu doar să decizi care dintre ele este cea corectă, cinstită şi dreaptă, oare cuvintele astea ar fi avut vreo însemnătate dacă...dacă?..." de Vladimirescu Mihnea    Mă trezesc, totul este alb în jurul meu, eu însumi fiind îmbrăcat în alb. E ca şi cum toate culorile ar fi fost şterse iar albul ar fi devenit singurul împărat, atotputernic, ce va domina însăşi omul. Prea deschis, prea şters, prea...perfect. Nu asta era legea ta? Perfecţiunea. Nu am cunoaştere asupra ta, doar cei pe care i-ai influenţa să ţi se alăture te pot vedea însă nici ei nu au dreptul de a sări în oceanul cunoştinţelor pe care îl găzduieşti ca un parazit ce doreşte să consume fiecare centimetru de sânge amestecat cu idealuri, cruzimea cărnii tale îmbibată în vise, albul pielii tale înmuiat în credinţă...Eşti variabil, te undui în bătaia vântului, gata să fii răsturnat sau ridicat la norii plictisiţi de aburul gros al cruzimii şi minciunii. Mă rid

 "Nu devii bătrân fiincă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul." de George Enescu    Realizăm într-un punct în existenţă apariţia unei dorinţe, unui ideal, fiecare clipă însemnând o îmbolnăvire iminentă a sufletului. Neputând a-ţi urma idealul înseamnă a-ţi nega întreagă existenţa până în acel punct. Unii nu vor înţelege niciodată, unii nu vor încerca să înţeleagă, unii vor da vina pe cauze fizice sau psihice, nu sufleteşti, unii vor încerca să-şi impună propriul ideal însă niciodată nu vor putea controla un altul. Niciodată nu voi îngenunchea în faţa altuia decât sinelui, nici în faţa celor care m-au creat, nici în faţa celor care m-au ajutat să-mi înţeleg idealul, nici măcar în faţa celor cărora le datorez viaţa. Oare nu aş deveni decât o gazdă a sufletului dacă aş fi învins? Nu ar însemna uniune ci doar dezordine. Dezasamblat şi inutil nu voi servi decât un sing

 "Singurul lucru liniştitor care mă face să continui acest lung repertoriu inutil este punctul în care voi fi consumat notele şi recviemul morţii va acapara sunetul vieţii..." de Vladimirescu Mihnea    cânt pentru cerul înnorat, pentru ploaia fină de primăvară  cânt pentru mine, pentru camera mea goală şi dezordonată  cânt pentru lucrurile răvăşite ce plutesc în memoria mea  cânt pentru uşile ce scârţâie amintindu-şi de trecut  cânt pentru muşcăturile aspre din momentele intime împreună  cânt iar şi iar până corzile se rup, viaţa mea se rupe  cânt pentru ochi-mi însângeraţi de adevărul aspru şi înţepător  cânt încontinuu până când picioarele mele nu vor mai putea păşi în noroi şi ruşine  cânt pentru cioburile înfipte în inimă, apăsându-mi greutatea neruşinată a uitării    tac, am tăcut, întins pe spate te privesc în ochi şi râd  tac, însă râd, râd de tine, râd de reuşita ta, râd de oroarea ta  tac pentru mine însumi, te urăsc însă nu te pot lasă să pleci  tac