"Eşti sunetul ce zguduie vieţi şi obligă tristeţea a ne pătrunde cu neruşinare, eu voi fi urechea în care te vei refugia pentru totdeauna, trăind după moarte, nemuritoare, absolută, ştearsă din existenţă..." de Why?...Because...
Murim? Trăim? Ne luptăm? Ne împăcăm cu noi înşine? Atâtea întrebări şi totuşi atâtea posibile răspunsuri corecte şi posibil corecte. Nimic nu poate fi negat cât încă cineva îl poate susţine cu însăşi voinţa rămasă în corp pentru a fi capabil de un asemenea efort. Mort sunt deşi nu's. Viu nu's deşi sunt. Atunci ce ar mai rămâne de făcut? Ce aş mai putea alege să fiu? Raţional am devenit şi voi încerca să rămân însă nebun m-am născut iar nebunia însăşi gravată pe pielea mea arzătoare de oportunităţi, de altă criză de nebunie, de alt univers în continuă creştere. Ducem povara oului din care vom renaşte puri şi distrugători. Nefast şi corupt va deveni oul într-un final, inevitabilă otravă a dorinţei şi a cunoaşterii îl vor cuprinde şi îl vor cloci la razele arzătoare ale vicleniei.
Ziua 1: Spargem coaja limitatoare a conştiinţei şi o consumăm, avari şi nesătuli, zgarciti şi fragili. Dorind din ce în ce mai mult până ce vom exploda de grandoarea poverii ce am reuşit să o aducem asupra noastră.
Ziua 2: Murim...Trascendem în neant, în nimic, întunericul fiind singurul companion şi în acelaşi timp singurul inamic, patetic şi ruşinat. Ne mişcăm, nu vedem, nu simţim nici adierea vântului din timpul "naşterii", nici căldura corpului prea familiar al dragostei, nici lumina ce ne trezea dimineaţă din mahmureală şi îmbuibarea în parfumul de damă ce predomina în toată casă.
Ziua 3: Reluăm acelaşi ciclu la nesfârşit, nu de bunăvoie, ci de nevoie. Altfel nu am mai putea fi noi înşine, nu ne-am mai putea numi oameni dacă nu ne-am impune fiecare o ideologie aparte şi nu am exploatao în cel mai barbar mod cu putinţă, storcând fiecare picătură de sevă dulce-amară ce va luneca uşor în gura uscată și sfârtecată a lăcomiei.
În moarte se spune că ne vom găsi liniștea însă moartea este abia începutul rutinei ce ne va brutaliza toată existența. Nu este sfârșitul, este moartea a sute de noi, regăsirea sutelor de bucățele pierdute în vidul ștrangulat de mâinile nisipoase ale legilor asupritoare și ale celor mai importante falsuri din întreaga creație...
Comentarii
Trimiteți un comentariu