MV

                                   "Acel restaurant misterios este situat pe o straduta nu departe de centrul Romei..." Unde este acea senzatie de calm si de entuziasm in localurile de astazi? Unde este placerea de a fi servit si de multumi datorita ospitalitatii unui ospatar sau unei ospatarite. Nicaieri decat in acel loc misterios, decat in mica inima a unui urs...Acolo este definitia unui gentleman, acolo este calmul pe care il ravnesc atat de mult, acolo ma regasesc, acolo ma pot intalni si cina cu sinele in acel mod in care nu ma pot regasi in orice alta clipa cu acel sine care ma bantuie parca in zilele tulburi. Acum ceva timp am intrat in acea incepere si am fost imbratisat de dorinta mea, de propriul meu sentiment materializat insa am fost intampinat si de obscenitatea unei aproximative perfectiuni iar daca nu as fi fost constient cu adevarat de acest lucru as fi putut confunda visul cu acel moment infam care va dura doar cat amintirea mea. Acolo am simtit cum imbatr

                                           "Craciunul in viziunea mea este un bal mascat ce acopera adevarul uman." de Why?...Because... Ateismul nu mi s-a parut niciodata atat de atragator, insa nevoia mea de a nu depinde de o credinta necesara unei vieti fizice m-a condus la aceasta decizie, insa in vederea personajelor familiare din acest tablou va urez un Craciun Fericit. Desi oare ar insemna ceva aceasta sarbatoare? Oare inseamna ceva orice sarbatoare, oare trebuie sa ai un motiv sa sarbatoresti? Iesirea dintr-un DAT tablou este imaginatia umana dusa la extremul dorintelor launtrice de dependenta. Asta din perspectiva mea este religia, o dependenta spirituala oferita celor care nu se pot umple cu propriul spirit sau a celor care au gasit acea implinire insa vor dori a-si adauga un spirit strain insa cunoscut din teorie. Religia nu este nici necesara nici de prisos, un fanaticism notoriu distribuit maselor si o otrava mortala distribuita celeilalte jumatati a picturii.

"Femeile n-au intrat in istorie decat in masura incat au putut face pe barbati mai singuri." de Emil Cioran Oameni sunt uneltele unui destin al preacurvirii etice si vulgare ce se intersecteaza cu modul nostru depravant de viata, noi suntem mucegaiul propriului organism, fara prea mult efort reusim sa ne coboram la un nivel al distrugerii sinelui care sa ne valideze intr-un mod negativ intreaga existenta. Ce sunt eu daca nu un pacatos printre pagani? Ce sunt eu daca nu un mincinos printre adevarul ingustat al acestei sfere onirice si inexistentiale din punct de vedere rational? Barbati, femei, nu ar conta, am fi putut fi aceleasi fiinte care ar fi salasluit intr-un singur trup doar ca ne-ar fi diferentiat dorintele si nevoile nedefinite ale unei lumi in viziunea noastra imatura. Eu nu ies din acest tipar prea bine cunoscut. Gresesc acesta este tiparul meu insa in imaginatia mai multor entitati vii. Intelegi? Nu ies din tipar fiindca nu pot ci fiindca vreau sa nu ies, vreau

"Suntem scaldati in defecte si imbibati cu o agonie neimplinita care este boala de care ne-ar putea vindeca doar o lacrima: muzica..." de Why?...Because... Deja ma obisnuisem cu vederea dezolanta pe care mi-o ofereau ochii injectati cu mahnire, insa nu ma obisnuisem cu mine cufundat in acest ochi, nu ma obisnuisem cu aceasta incapere ce ma elibera zilnic de stresul de a ma fi gandit la toate aspectele mele. Doar navigam prin personalitati, incapabil de a decide care mi se potrivea asa ca le foloseam pe toate, le foloseam insa le si intelegeam? Daca un om plimba un caine nu este corect spus ca de fapt cainele plimba omul in directia dorita de el? Daca un om planteaza un trandafir nu inseamna ca acel trandafir a vrut sa fie plantat? Fiecare ipostaza este o devastatoare carte de impresii iar fiecare impresie este fiecare gand marsav la care ajungem in urma evaluarii unei ipostaze, fiind un ciclu inmarmurit al ilogicului insa cu ramuri in ratiune. Pot eu oare folosi aceasta pri

"Lumea nu te invata ca esti singur, ci singurul..." de Emil Cioran Conturat in iluzie eu sunt realitatea eului distorsionat al singuratatii sentimentale si psihologice ce ma opreste de la a ma defini. De fapt nu definit trebuie sa devin, ci spontan in gandul meu, in visul realitatii mele. Nu ma abtin de la prabusire, ci ma incumet a spune ca o doresc, o vreau in venele mele uscate de mandrie. Ochii mei vad astazi numai lucruri, nu persoane, poate acesta imi este sfarsitul: sa obtin insusi cunoasterea despre nimic, in fond asta vom ajunge dupa ce ne vom fi petrecut viata gandindu-ne cum ar fi trebuit sa o petrecem cu folos. Acel laitmotiv efervescent si periferic al distantierii umane de melancolic m-a tulburat inflorindu-mi dorul neinsufletit de a supravietui emotiilor. Inviorarea este doar scuza omului pentru a nu se cufunda in amurg si a nu fi rapit de foamea crepusculara a solitudinii. Oamenii nu au intrat in istorie decat in masura in care au putut face pe altii mai