MV

M-am îndrăgostit, cămașă, de bustieră În treacăt purtat și-n cer invitat Apretat și încântat, alb dar roșat Încercat, pe braț rulat, îndreptat Emoționat, dar controlat, de felu-ți mulat De nevoie îndepărtat, te-aș atinge, refulat Împins lin ,îmbrățișat, de bumbacul satinat Coasem ițe râvnite, pornite din fire pâslite Dar e scurtă țesătura, n-am ajuns la umplutură Împleticesc nasture-n bretea Încătușat, o ultimă privire de-aruncat O să ne vedem diseară Largi mișcări cute creară Margini asudate, pe alocuri sărutate Ești fâșneață, larg întinsă, în falduri cuprinsă Mâneci te pitesc pe mine, strâng de bustu-ți cu manșete Aș îngălbeni cu tine, să te-acopar pe un jilț Să așternem scame roi, tolăniți pe jos vâlvoi Și-am fi două haine goi, împărțind o podea în doi

Veac se schimbă sezonier Trec intemperii în clipe Se-nchid ochi în timp livid Numai tronul îl susține În rugina ce revine La-mbinări mâncată-i teaca După ce-l străpunse țeapa Sacerdotul ce-a prezis De-un băiat răpus în vis Devenit împărat încarcerat Piatră se sfărâmă-n zare Munți se culcă în uimire Strop de zeu nu umblă-n lume S-aruncă puterea de pe culme Cu tine când mi-ai dăruit Fărâmitura creației de primit Doar ținutul ăst ferit Am îndrăznit de ocrotit

Plutind, spectral pe valuri Cu tăcere aplatizând Sfărâmând scoici și micind Nu prin voce, ci privire Dilatant fior ce-animă Cărări mascând tropăituri D-ale nopții lungi ritualuri Unde-s iele și strigoi Luându-se la trântă goi Gustând sare cu deliciu Talpa e-n strânsoarea sticlei Spirit sempitern rămâne Omului gând să-i amâne Neîntrerupt drum din adânc Pășind, izvorând din vee Sloi picior ce dă putere De-ndură putred, algal Simțind vag cadaverină

Ticăloșit de vise nedescrise Pe pleoape cu arsuri diafane Înglobând gândul în pâclă Exponent vicios cucerește Domnește, mutabil se răspândește Începe să confiște, pamenți făr de opreliște Trăsături pier, chipuri se mistuie Nu doresc să mă înhumeze Ce mă va ține în metereze Din carnea-mi să nu se nască Bestii, să nu primească Moștenire al meu grai De răgușit în alt trai Pe fondul meu a nu crește Regatul micelar, viitorul ce mi-l sădește

Ce-i iubirea înnoptată Când poți râde de o rază Abătută în lungime, scaldă pulpă, dănțuiește Și arată-n saltul său urme de bujor Pe piciorul ce stârnește o invidie de-aior Când simți izul dulcei june Timbru eglendisit răsună În antere se adună Tremur la temei pompând Androceu reverberând Când preschimbi din mergător Anemofil, zburător, tenace călător Dar pe trompă ți-mprimat, dulcele, oranjul gust Ce-andemnat la pârguială Ca-n finalul savuros să-mbuci goală tânguială Când adaugi la zahar rouă de actual caustic Devii halofit convins, î-infliltrat tipic, idilic Când nepriceput complici Simplu fapt de-a te ivi C-aduci orizont opac Diafragme închizând ritmat Când planarea istovește, el greoi meditator Liminar purtai în theke spori Acum crapă pas cu pas, soma toată-i de porfir Când zâmbești într-un picior Pe pomeți cobor pâraie Burdușești cuget cu spânz Elebor descântător

Când privești o siluetă Și îți pare că regretă C-are doar contur acum Și-a înlocuit cu vid volum Marginea-i e conturată Dintr-o fibră de-arahnidă Care-și schimbă spectrul Precum și aspectul Dar tot îi e dat să fie Doar o-nșiruire De puncte îmboldate Heteromorf îngroșate Neprecis intersectate Amintind pe săturate De momente expirate Holograme anticate

De-aș putea să las în urmă, doar o umbră, doar o noimă De reflexii personale, martori încleștați În trecut îmbrățișați, cu lumină implicați Pe fețe să li se citească, satisfacția mireană Să nu acceadă spre ambiție umană De-aș putea să mai ating Clipe ce precoce-am stins, pe care tardiv le-am cuprins În tablouri scrijelite, înrămate în noian Pasiențe îndoilenice pe șevaletul creat în van De-aș putea glasuri să fur, tonuri cunoscute să îndur Voci de angoasă să înceteze, gânduri să nu mai derapeze La scenarii de legendă, războiri atavice dimorfe Doar deznodământuri pirice, doar gropari pe câmpuri mioritice De-aș putea să trec agale Peste plaiuri pârjolite, unde vin să se așeze privirile hămesite Ale dizeurilor necrofagi, sclivisiți cu sumbru port Prorocind la orizont avania prin cântecul stărp Vântul apusean să trezească sarcofilele zambile Tânjind după miros de om, iubitor și vacilant De-aș putea să hotărăsc Peste margine să trec, cu întunericul să mă întrec La ava

Ți-e rușine să dai veste C-ascunzi file de poveste Ai o furie d-incub Și pe Venus o refuzi Îți reprimi recunoștința În nepăsare o transpui Dar ingrat continui drum Prin pașii conturați de scrum Năpârlind reținut regrete Spre apus în continuare Conștient de abatere Te irită remușcarea Vanitos plângi poama căzută Ca vierme prin pofta-ți urâtă Mucegai va crește-n loc Pulpei ce ai înfruptat ghindoc Cum ignori tu rezonanță Înzestrat cu disonanță

Am un vis de ciocârlie Să clădesc cuibul, moșie După să m-avânt voios Spre văzduhul licoros Rapsodie să împart melodios Dorință eman din corpul poros Începe împrejuru-mi repede Balul alaudei se deschide Pețitori în gloate sar Ca să scape de amar Deznădăjduit privesc, în salturi Plonjonul amorezatelor cupluri Parteneri formează stol Și se-ntind moale pe sol Nu sunt demn cuceritor Dar o văd, e solitară Mă-ncălzește-al său sonor Cântă suflet de chitara Visu-i vis dar iar începi Mi-nfiripi mintal povești Cum vom șade-n cuib tihniți Moș Martin ne va șopti, zâmbiți Pe billbergia-n vacanțe Revii-n patul de pe Gaia Nu contează discrepanțe În prezența-ți prind maia

Simt cum vine umbra largă, vuiete ascult crispat Hodinit pe stânca omului, să văd chipul cerului Uite-n fine încet curmarea, își ascute coasa-n zare Plec la vale spre sala mare, să beau o vadra de jale La cascada imobilă, în vestibul de cătun Aburește-un trup poteca, albăstrit și visător Nu te las să stingi răsuflu, cocon dărâmat de viscol Vatra îți redă clipirea și ți-e spaima-n toi când vezi tu imberb și eu dihanie, sub fire lungi ascunse buze mâini uscate, tăbăcite, de atingere și căldură secate -Cine ești și ce vrăji faci, moș tu vrei să mă fărâmi!? îmi arată neputința -Am trei ochi și-s văzător! răspunsul mi-e contenit, unul umezit de nouri ce se uită-n orizont, altu-ți cruță tinerețea, vrut-am să te înviez, când al treilea cade-n hău, vede însemne d-expiați, dar tu cum ajunși la prag, cum trecut-ai gardul meu? -Am venit din dava, ca să scap de plaiuri arse legiuni d-aramă vin și-aduc umbră-n soare-apune macină-n război bravi regi, pârjolesc bătrânii zmei... -U

În amurg ea-i liniștită Zi cu zi, treptat, finită Deseori extenuată Deopotrivă împăcată Răsăritul vine brusc Cu pleoapele rănite, frust Umăr gol ce se ivește Soarele se oglindește Corp oniric dezvelește Cum curbura șoldului Pisc solitar umbrește Munte deificat încălzește Muză a maturității Și al dulcelui joc daimon Când te piezi într-un răsuflu Devii gri, învolburată Ți-e forma fisurată Fâsâi de zor presurizată Când spre zenit te îndrepți Prelingi aură de-nsângerat Realizezi că miezu-ți excizat Te convoacă și desfată Lemn și piatră refac formă Regăsita-și iar întregul Reactor dârz d-energie În amurg ea-i liniștită Șade pe pridvor împlinită În final preschimbată Deopotrivă resemnată

Cu beretele brăzdate Vernil caftane bumbăcite Stau plebei ticsiți să intre Rânduiți, cu-o danie De-un vehter ascet primiți Să surprindă învierea Curg fântânile-apicale De a morții încleștare Ce-nfiripa din ungher Rupe maluri și revarsă P-ân la obârșie scurge Cum pe luntre când parcurgi Milele de șovăială Și nu știi pe care chei S-acostezi și timorezi Prin oblon zăresc un bade Care-i zâmbet ancestral Șade palid ca yoghinii Și adoarme în strânsoare Strigă-l muică-i drugă Ce suspini nimicnicios Ia-l și-azvârlă-l dincolo De-ale letargiei porți

Cum visez o întâlnire Și-o expunere de-o mie De priviri neîmplinite Îți măsor necunoscutul Nu mă satură văzduhul Dar ruina călărește Galopează și strivește Mantia de heliu îmi răpește Inevitabil amăgește Nu mă supăr pe-univers În complotu-i șters Nici pe omul creativ Care-absoarbe din fictiv Ci pe mine am ranchiună Cum voiesc să mi se pună Ceruri peste trupu-mi lună Să-nconjori de atmosferă Gravitație-mi conferă Lipsa ei, din static astru modelata-m-a-n dezastru Avântat eu mă chircesc Din orbită mă prăbușesc Azimut iradiez Și nadir iluminez

Pe-o doamnă cu-o pălărie albă Croșetată cu-orbire dalbă Deranjezi cu o poziție Și privirea îi e ambiție Brusc grimasa-i mă-ntâlnește Semn imi face, îndrugește Ca picioare să-ți retragi Lungi, întinse precum fagi Dar cu roșu tu combați Străvezia stafie cu ochii încruntați Riduri ce nu emană Sensibilitate față de nicio rană Deși în preajma lor se unduie Paceaură ce leagă doi Prin ale Ioanei voci în toi Îndeamnă în interogatoriu Sine puritan și linear Care mint securitatea Ce vede limpede și unitar Că-n suflet îi sunt vanitatea și varietatea În sfârșit mă detașez În necunoscutul breaz Încerc să te caut în lumea spargă Lipsit de șansă în realitatea largă Fost-am punctele focale Pentru ale făuritorului dale Blestemat curaj să fie De permit să te pierd mie

Am rămas înjunghiat De-al tău egoism trufaș Semn visez că va renaște A noastră distantă poveste Dar tăcem precum priveliști Pe când mușc să n-am opreliști Cum în noapte îmi apari Cu buzule cusute în ari Aș avea livre de spus  Dar trecut-am de expus Nu-mi ajunge respectul nepăsător Și-al meu afectiv omor Să ajung să te reneg Cum m-ai eviscerat de-ntreg Împărțit, în torace molâu Curgând suflet-mi râu Știu, e un șuvoi în van Revărsat peste-un gri calcan Decorând al tău gest  Cu un funest rest Înconjor ziduri în noroaie Cu leghe droaie Obturez transfer nevolnic Scrâșnesc, nutrind, cucernic

Întâlniți prin busturi, goi, pe-un trotuar amprentat În spate o librărie, aveam oblic scrierile Antiteticele opuri, având forme inversate Eu cu drag, proza fosta-mi muză, smucit în versuri Tu cu feerie, îndragostită de poezie, narator rătăcitor Atingeam cu litere și îmbibam scenarii Conturezi o liceană și-i dai trup și-un bob de sânge O transpun crud, impasibil, pe-o platformă de sfârșit Treptat ne-am refugiat, beletristic conversam Nonșalant ne expuneam, în turismul lubric Înfățișati pe-al cunoașterii taler făr de-o față Chipul ți-l doresc ascuns, nu vreau ochi să mă cuprindă Corpul ți-l doresc pe-ascuns, dar îmi întăresc refuzul Ne promitem provocări, delirând să completăm Dar tarotul ți-e potrivnic, nu vezi astru ombilicat În curând marturiseam, olograf pielea pătai Tu veridic te-adresai, roșcovană cum doreai Simultan mă preveneai, de al nostru efemer Alungam deznodământ distant, cu gust vag Destrămare abisală ce aduce dor fluid Primejdiat de lipsă, metamorf mă a

Când vezi frunze și tulpini Și miroși polenul fin Dar petale cum vrăjesc Cu-al lor colorit ceresc Ce ivesc în spectrul lor Infinit dor rătăcitor Apoi vezi metamorfoza Ce preschimbă încet în loază Și-ngrozesc în chipu-i tot Unduire, expunere, orbire Iarăși zboru-i delirant Spre îmbrățișare îndemnat În zbor însă nu-i plăcere Grăbit, întârziind refacere Sevă cu gând ascuns să guste În guri mici, tacit, mărunte Cum simțirea des dispare Înconjurat de taluri în zare Rând pe rând iriși se-nchid Monocrom trăiește-n vid Trasee nemărginite Nuanțe nesaturate Culcat, frânt, pe tăblie Inerția nevie Nu-i menirea lui să fie Bătătorit, schimbat, stafie