MV

"Depravarea nu este o obsesie sau o stare de haos, ci o cautare a unui "eu", o consolidare a ceea ce suntem." de Why?...Because... Omul nu este conceput pentru a exista pe deplin cu altul, in afara de insasi, acest concept se aplica in mare parte celor ce vorbesc cu siesi. Fiecare om insa ajunge, la un moment dat in existenta, a se indoi de metodele altora si a se supraevalua. Divinizarea proprie este doar un alt mijloc de a ne induce acea stare de incredere, acel delir ezoteric insa patimas, un drog universal daca se poate descrie asa. In sine, depravarea, este cautarea in haos a ataraxiei, dar cautarea exhaustiva si extenuanta a incognoscibilului nu va duce decat la acea abnegare a eului, cand in fapt scopul era regasirea lui. Eul omului transcende in mii si mii de fiinte, mii si mii de pagini ale acelei creatii pe care le citim pe durata vietii noastre, insa descifram doar acele cunostinte subiective in materie umana. Obiectivitarea este chiar, daca pot spune,

"Fulgeratoare este gasirea absolutului: creatia. La fel de fulgeratoare ca si coborarea in nonsensul uman. In acel loc, in care, definirea omului devine uimitor plauzibila. Insa lipsita de infinitate, fara de care niciun lucru nu este bun, de acel Dumnezeu originar." de Why?...Because... Mergeam pe strada, fumand, mereu imi placea sa ies cateva minute la o scurta plimbare, sa-mi fumez pipa. Stateam pe o banca si admiram natura sau priveam trecatorii cu dispret, ii priveam ca pe niste lichele. Cand oare va face omul ordine in sine? Cand oare va face din fiecare ceas un pas si din pasii zilei, un mers, si nu o impleticire? Am ajuns la capatul unei prapastii, iar atunci m-am uitat in ea si am vazut raul de suflete ce se scurgea in marea de fiinta: viata. Acea mare de iluzii, acea mare de fiinte, care ne fac sa visam. Ceea ce trece in posibil se dezintegreaza si dizolva in propria irealitate. Visez de mult o lume fara grijile unui om: acele nestatornici intrebari despre desti

"O singura picatura de-a ta de iubire imi poate topi oceanul urii clocotind, in timp ce eu, cel ce fara chip, sunt fara sa fiu in acel mod propriu zis, conform existentei." de Why?...Because... Oare pot eu schimba ce vad, ce simt, prin ce scriu? Oare scriind ma pot realiza, ma pot desena pe o foaie de hartie fara a o rupe si a o arde in focul urii? Nu pot demonstra nimic din finitul meu gand invidios acelei libertatati. Oare nu suntem umiliti cand altcineva ia o decizie pe care am fi putut insine a o hotara insa timiditatea, ramasa agatata de cuvinte, ne-a pironit in varful foii si ne-a criticat. Seara se schimba culoarea zilei, ceturi fumurii, albastruie, grena, parca imi vad sangele curgand pe cer, privindu-l cu atata pofta, cu aceeasi pofta cu care, cu mainile in buzunare cautam o bricheta spre a-mi aprinde o tigara. Era relativ caldut, simteam briza serii coborand in barba mea aspra. Nu mai reusisem a scrie nici macar o propozitie, o fraza, acea fraza pe care o gustam c