MV

"Furtuna ce se dezlanțuie înăuntrul fiecărui om, pe care tu dragoste o reprezinți și pe care o instigi în a ne împinge spre cele mai vulgare idei pline de seriozitate, nu poate fi invinsă decât la ultima suflare pe care aerul o va pogorâ asupra umanității." de Vladimirescu Mihnea Cine îmi sfâșie amarul cu muzica-i plutind parcă în acea vastitate a singurătății? Ce-mi rezervă acest drum al fineții , un drum parcurs în devenirea mea, forțat spre a-mi contopi amărăciunea cu un altul, spre a-mi judeca stingerea și iremediabil a mă adânci în opus. Oare sânul acesta ce mă dezmiardă îmi alimentează acea sete de nopți lungi? Dar crunte deoarece acele seri în care nu-mi răspunde decât fumul întrebărilor sunt cele ce-și păstrează furia erotică, iar în acele seri îndur, însă nu mă îndrept catre ceva. Încerc cu acea disperare cu care masonii cei vechi încercau a crea planuri arhitecturale să-mi creez "palatul" frumuseții. O cuprindere mă instigă și neliniștea caută prin mizer

"Singurul răgaz pe care îl pot avea zi de zi este acel moment în care mă cufund într-un abis ce a cutezat a mă aduce la realitate, ce m-a despărțit de acea soluție care mă proteja: ignoranța. Pentru a suporta să trăiești ca om trebuie mai întâi să mori lăuntric." de Vladimirescu Mihnea Am o viziune în fiecare clipă în care îmi descifrez gândurile, o viziune asupra rațiunii, asupra unui haos primordial deoarece asta este definiția unei gândiri umane. Acest haos, ca ființă, ca stare a trăirii umane se plimbă pe drumul către moarte, fiind exterminat într-o măsură a timpului în care putem fi comparabili cu ceva intangibil, deoarece altă comparație nu este suficient de jignitoare pentru a ne descrie cuvintele, ideile sau raționalizările. Cuvântul este esența principală a puterii noastre sociale, însă cuvântul este o deitate cu prea puțini profeți pentru a putea supraviețui o schismă a unei limbi. O agramare a unei întregi credințe antice în care un cuvânt schimba lumi lăuntrice