MV

"Îmi pierd timpul într-o așteptare unde încerc a cânta la un pian cu note umplute cu  socordia ...însa toți ceilalți cânta la un flaut, luxuria modern ." de Vladimirescu Mihnea M-am dezvățat de a împrăștia rațiune când aceasta este privită ca un strigăt ce nu știe a emite sunete, un blestem introspectiv, o superstiție a vitalității gândirii. Muritorii se plictisesc în acest van al modernului în loc să strige după viață, în loc să urmărească acea vrajă, acea fatalitate înfumurată a bolii condiției umane de "balegă" răsfrântă pe cerul vulgarității. Am devenit cu această dependență, de și spre modern, mai puțin decât ar trebui să fim, luând locul acelei lumi exasperante, un punct de dezinteres total prin esența ca lume. Simt în mine un moment risipit, unul în care așteptam ceva, un moment în care poate un înger mă va aștepta și nu voi fi răpus de soarele continuu ce arde prezentul. Ce înseamnă secundele în lume? Acea secundă în care noi vedeam sori, stele mahmure, f