MV

De-aș putea să las în urmă, doar o umbră, doar o noimă De reflexii personale, martori încleștați În trecut îmbrățișați, cu lumină implicați Pe fețe să li se citească, satisfacția mireană Să nu acceadă spre ambiție umană De-aș putea să mai ating Clipe ce precoce-am stins, pe care tardiv le-am cuprins În tablouri scrijelite, înrămate în noian Pasiențe îndoilenice pe șevaletul creat în van De-aș putea glasuri să fur, tonuri cunoscute să îndur Voci de angoasă să înceteze, gânduri să nu mai derapeze La scenarii de legendă, războiri atavice dimorfe Doar deznodământuri pirice, doar gropari pe câmpuri mioritice De-aș putea să trec agale Peste plaiuri pârjolite, unde vin să se așeze privirile hămesite Ale dizeurilor necrofagi, sclivisiți cu sumbru port Prorocind la orizont avania prin cântecul stărp Vântul apusean să trezească sarcofilele zambile Tânjind după miros de om, iubitor și vacilant De-aș putea să hotărăsc Peste margine să trec, cu întunericul să mă întrec La ava