MV

Raiul era plaiul Călăuză pentru ființe dătătoare Ciobănașul edenului Bolte mari de fân străbat Cu alaiul animat Prin omăt de-un metru încumetat Cu patine făurite Răpind suflet de făget Avântat pe creste și coclauri Cu-alți iepuri și copoi Ascultând strigăte-n noapte Iară-n miezu-ntunecat Un varg mi-adulmecă lumina Colții-n geam și-i etala Presărând ale mele vise De-al silvanului etos Peste ani, cu stejar încălțat Schiind brav, neînfricat Un brad falnic coborâ Prevestindu-mi frângerea Mersul mi-l încetini Dar eu nu m-ămpotrivi Căci raiul era plaiul

Cand purced eu la drum Doar cu gândul mă îndrum Și pe străzi subit răsare Cate-un fir de alinare Dar eu vreau să plec călare Cu a lui lină mișcare Și palidă înfățișare Spre-un pământ de exaltare Unde-s fel și fel de uși Pe-un culoar încarouat Să deschid câte poftesc De-al meu egoism lumesc Să călătoresc pe nimbuși Solitar emoționat Să trec peste amintiri Iar privirea s-o scobor Peste filmu-mi pancromat Să resimt visuri trecute Și umbre umane abătute Ale arborilor coroane Ale mele posibile romane Vreau să plec și mai departe Unde vorbele-mi nu sunt deșarte Unic grai inculcat Ca-naintea turnului trufaș Și așa încălecat Gândesc cu melancolie L-amintirea că voi fi plecat