MV

"Într-un simplu sărut poţi simţi vlaga, tinereţea, delicateţea, deliciosul, doar daca vârsta interioară este atemporală." de Vladimirescu Mihnea Am învăţat prin nenumărate constatări ca admiraţia lasă în urma ei un aer greoi în care ne cufundam fiindcă nu ştim ce ni se iveşte în acel moment. Ar trebui să fim "greoi în a admira" ca sa înlăturăm norul de ipocrizie sub care deseori ne găsim. Admiraţia în sine este un gest minor comparativ cu lauda, nu cea de sine, ci aceea oferită. Lauda este un concept realizabil doar  inter pares, în altă instanţa îşi pierde priceperea şi amuzamentul. A fi distins presupune multe caractere şi necesităţi , banalităţi dacă dorim, totul se rezuma în a urmări o ţintă din perspectiva întregului. În vorbire, în gesturi găsim aceste caractere, dar când ne domolim şi pătrundem fizicul ni se dezvăluie o epifanie. Prin sărut nu comunicăm sentimente, ci stări palpabile în fiecare rid al buzei, o atingere demnă de implozii astrale prin care cr