MV

"Mi-am regăsit conștiința într-un sarcofag zbierând, rămân calm, moartea carnală este certă." de Vladimirescu Mihnea Am vorbit des despre singurătate și aspectele ei care m-au cucerit și condus în marea majoritate a alegerilor. Însă pot recunoaște că nu am experimentat toate nișele singurătății. Ce bucurie! Prin cunoaștere și experiență capăt viziuni fragmentate ale viitorului. Dar acest viitor, asemănător principiului cartezian, nu reprezintă realitatea, ci doar ego-ul meu în desfășurarea lui imensurabilă, o întindere de nemărginit cuprins de toate cele șapte păcate cu intensități fluctuante. Conștiința care mă îndrumă nu este influențată de alegere, ci de instinct, de pura dorință de a striga din plămânii mei însângerați ultimul glas revoltat către sine, către toate posibilitățile absorbite de vidul responsabilității asumate. Strig pentru fantezie, strig pentru sex, strig pentru imaginație și strig pentru iluzie. Iluzie întreținută că voi supraviețui cumva etern ca observ