MV

"Nu ma poti vedea fiindca nu ma auzi." de Why?...Because... sunt o umbra, urmareste-ma doar, nu te incumeta a ma prinde observa-te inainte de a ma studia distruge-te pentru a ma putea cu adevarat intelege adanceste-te in nefiinta mea pentru a intelege singuratatea alearga inainte de a invata a merge si doar atunci mi te vei putea alatura in nesfarsitul act sexual primar ce ne-a dezvaluit goliciunea trupului si a noastra aroganta

"Sunt o cutie a cinismului si o umbra pura a realismului." de Why?...Because... Invatand sa gandim ne pierdem, invatand sa rationam decadem, invatand sa realizam ne inecam in propriul trecut uitat, nu il simtim in timp ce ne absoarbe si ne taraste in viziuni deformate ale trecutului, incercand a ne provoca regret si dor. Traim pentru a invata, pentru a fi invatati, pentru a-i invata pe ceilalti a nu ne urma greselile. Insa este o varsta in care nu trebuie a ne corecta, este o varsta in care improbabilul ne stapaneste, imposibilul ni se pare o pana ce tocmai ne-a aterizat in mana iar gandurile noastre absolutiste ne controleaza. Este o varsta in care gandirea noastra parcurge ani, decenii, secole, vieti intregi pentru a incerca sa-si echilibreze existenta. O varsta in care gandim mult prea avansat, rabdarea este un viciu pe care nu il avem, egoismul este singurul lucru care ne motiveaza. Eu traiesc in acest ciclu maleabil si vicios, eu simt tipetele de teroare ale schimbarii.

"Timpul ne devoreaza viata, insa nebunia ne devoreaza falsitatea." de Why?...Because... Am cunoscut o femeie odata, isi traia viata. Eu? Eu eram tipul introvertitului calm si satul de remarcile negative, de adresarile inutile si de vorbele de pomana rostite de buzele crapate si imbatranite ale corpului meu. M-am indragostit de ea. Singura mea greseala? Nu imi traiam viata. De abia dupa ce am alungat-o am realizat cum imi pot obliga gandul a se metamorfoza in ceea ce am devenit. Insa nici acest lucru nu m-a determinat sa imi folosesc potentialul la maxim. Inca astept ceva ce poate face acest lucru, inca ma astept sa merg, inca ma astept sa alerg, sa aleg intre ce e drept si ce e usor. Inainte stateam, asteptam, ma acomodam cerintelor. Astazi rad, fumez, alerg dupa fuste, nu ma plec nimanui. Oare ce ar fi drept astazi? Sa ma las de fumat deoarece nu am acea "experienta" de viata, sau acel respect pentru ceilalti incat sa ma las? Mandrie exorbitanta, viata inavuabil

"Un cantec este asemenea unei femei, melodios, atragator, violent, seductiv, de neconceput..." de Why?...Because... Opera, vineri seara, iar am intarziat, insa mai fumez o tigara inainte sa intru in sala. Liniste, ma asez pe locul indicat de bilet, nu am mai venit niciodata singur. De fiecare data insotit de cate o femeie agatata din vreo cafenea sau vreo cunostinta veche. Doar rutine si apeluri nepreluate de la fiecare dintre ele dupa ce faceam sex. Devenit un monstru al tradarii si al poftei, dar nu imi pasa, vreau sa exploatez fiecare manunchi din corpul meu faramat de boli si rani. De data aceasta imi permiteam sa-mi arunc ochii asupra femeilor din sala, ma asezasem intr-un balcon. Nas mare, ochi ciudati, fata distorsionata, sani diformi. Am zarit. Nu prea rau, cupa medie, ochi de un albastru prea deschis. Nota: nu aveam preferinte foarte mari, ma multumeam si cu putin insa obisnuiam la prima vedere sa fiu mai pretentios. Ar fi meritat o incercare. Hopa, surpriza, locu

"Am incetat sa mai deslusesc misterul vietii...iar atunci idiotia incepu a ma bulversa." de Why?...Because... O actiune odata inceputa trebuie sfarsita, idiferent daca este una imposibila, telul nu trebuie niciodata abandonat caci in cazul care ne-am permite a ne schimba atat de des si a ne schimba idealurile am fi doar niste hartii purtate de vant, in continua deplasare, nesigure unde am putea ajunge, cand am putea ateriza si muri, unde am putea, daca am putea sa ne continuam drumul nesfarsit si inutil in cautarea cui? In cautarea nimanui, niciunui obiect, verdict, regret. Pierdut, gasit, abandonat, nimeni nu vrea asemenea suflete ratacite. Sugrumate de neputinta si scaldate in ceata amaraciunii. Alea nu sunt umbre, alea sunt viziuni, viziuni ale prezentului si viitorului, eu sunt trecutul, eu sunt uitatul, eu sunt cel care traieste, eu sunt cel care simte asta cu adevarat, eu sunt...mort...