Treceți la conținutul principal

Tunes and looks...


"Un cantec este asemenea unei femei, melodios, atragator, violent, seductiv, de neconceput..." de Why?...Because...

Opera, vineri seara, iar am intarziat, insa mai fumez o tigara inainte sa intru in sala. Liniste, ma asez pe locul indicat de bilet, nu am mai venit niciodata singur. De fiecare data insotit de cate o femeie agatata din vreo cafenea sau vreo cunostinta veche. Doar rutine si apeluri nepreluate de la fiecare dintre ele dupa ce faceam sex. Devenit un monstru al tradarii si al poftei, dar nu imi pasa, vreau sa exploatez fiecare manunchi din corpul meu faramat de boli si rani. De data aceasta imi permiteam sa-mi arunc ochii asupra femeilor din sala, ma asezasem intr-un balcon. Nas mare, ochi ciudati, fata distorsionata, sani diformi. Am zarit. Nu prea rau, cupa medie, ochi de un albastru prea deschis. Nota: nu aveam preferinte foarte mari, ma multumeam si cu putin insa obisnuiam la prima vedere sa fiu mai pretentios. Ar fi meritat o incercare. Hopa, surpriza, locul de langa ea nu e ocupat, fugi. Ma asez, o salut distrat si cu privirea in decolteul ei, cupa mare, m-am inselat. Spectacolul incepu de o jumatate de ora insa nu el ma interesa acum, nu in seara aceasta. O introduceam in conversatii scurte despre piese si actorii care jucau des la opera. Surprinzator insa flirturile dau roade, pare a se deschise mai mult spre mine. Pauza, perfect. Ma invita la o tigara, ce as mai putea cere de la ea? Vorbim peste pauza chiar, povestindu-mi despre ocupatiile ei am devenit amandoi acaparati incat am uitat de timp. Dupa spectacol m-am oferit sa o duc acasa din moment ce eu venisem cu masina. Imi accepta propunerea insa nu voia sa o duc acasa, voia sa mergem la mine daca se putea. Nu am spus nimic, doar am condus pana la apartament, pana am intrat niciunul nu a scos o vorba, nu fiindca ar fi fost nevoie dar poate de dragul conversatiei. Tocmai voiam sa o intreb daca bea o cafea sau prefera ceva mai tare, asta inainte sa o vad intinsa pe patul meu in lenjerie intima in, probabil, cea mai excitanta pozitie pe care am avut placerea sa o vad si sa o studiez. Nu am dormit in seara aceea, norocul meu era ca tocmai ma aprovizionasem cu prezervative. Dimineata se trezi, se duse in bucatarie, am urmarit-o, facea cafea. Dupa ce am baut cafea se aseza in poala mea, imi zambi, apoi parca din neant o lacrima ii cazu pe obraz, d-ea lungul sanului, pe langa sfarcul rozaliu si pana la buric. In acel moment putea face orice cu mine, ii puteam fi sclavul placerilor, ii putea da orice isi dorea, insa...insa ea...doar ma saruta pe buze si pleca...Ziua ce a urmat a fost distructiva pentru corpul, mintea si casa mea: fumand toata ziua, scriind, incercand sa o deslusesc, deducand toate variantele posibile ce m-au facut sa ma inmoi in fata ei. Nimic. Nu am aflat nimic, insa asa este o melodie, o asculti iar dupa ce ai ascultat-o vei uita de ea...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...