MV

E un vis care năzare Scos dintr-un fior, de îndepărtare Care vrea voință-n zare Să discearnă vrere-n vid Tot căzând gene, pe rupte Dănțuind, privind, dar mute Din tot ritmul, reținute Levitând, uitând de legi Care scurg praful din stele Și îngenunchează raze Condensează nebuloase Și elimină focoase Toate ionizate, ele Scaldă drumul cu sclipire Spre purtare și odihne Până ține-n loc pulsarea Apoi simț treptat tasarea