E un vis care năzare
Scos dintr-un fior, de îndepărtare
Care vrea voință-n zare
Să discearnă vrere-n vid
Tot căzând gene, pe rupte
Dănțuind, privind, dar mute
Din tot ritmul, reținute
Levitând, uitând de legi
Care scurg praful din stele
Și îngenunchează raze
Condensează nebuloase
Și elimină focoase
Toate ionizate, ele
Scaldă drumul cu sclipire
Spre purtare și odihne
Până ține-n loc pulsarea
Apoi simț treptat tasarea
Comentarii
Trimiteți un comentariu