Treceți la conținutul principal

Depravati si cinici

"Depravarea nu este o obsesie sau o stare de haos, ci o cautare a unui "eu", o consolidare a ceea ce suntem." de Why?...Because...

Omul nu este conceput pentru a exista pe deplin cu altul, in afara de insasi, acest concept se aplica in mare parte celor ce vorbesc cu siesi. Fiecare om insa ajunge, la un moment dat in existenta, a se indoi de metodele altora si a se supraevalua. Divinizarea proprie este doar un alt mijloc de a ne induce acea stare de incredere, acel delir ezoteric insa patimas, un drog universal daca se poate descrie asa. In sine, depravarea, este cautarea in haos a ataraxiei, dar cautarea exhaustiva si extenuanta a incognoscibilului nu va duce decat la acea abnegare a eului, cand in fapt scopul era regasirea lui. Eul omului transcende in mii si mii de fiinte, mii si mii de pagini ale acelei creatii pe care le citim pe durata vietii noastre, insa descifram doar acele cunostinte subiective in materie umana. Obiectivitarea este chiar, daca pot spune, cel mai inalt rang pe care il poate detine un om, o fiinta capabila de ratiune, gandire, imaginatie, instinct. Am incercat de multe ori chiar a parcurge venele incarligate ale subiectivismului si obiectivismului, doar pentru a fi dezamagit de propria-mi cunoastere limitata si pentru a ma intoarce in acel ou primar al mintii. Confuzia mea este doar acel lucru pe care la inventat oniricul pentru a-mi putea explica lucrurile despre care nu detin cunostinte. Caderea mea, fie in patima alcoolului, a drogului, a anesteziei, imi induce o stare de alerta deoarece ma priveaza pe mine de sine. Covarsitoare este inteligenta, pentru ca pune sub semnul intrebarii orice viziune gandita. Marsav este gandul meu, un narcisist convins de propriile proiecte susceptibile la esec, insa nobil cand isi admira semenii care l-au depasit. Un esec pentru mine este doar o alta modificare a unui plan ce a fost stabilit de la nasterea cinismului in mine. Eu nu descriu adevaruri, le inhalez iar apoi le suflu in aerul poluat al impartialei si decadentei lumi. Poate de aceea miros mereu starea aceea de putrefactie rationala, lumea m-a corupt la o viata de consacrare a aceelor aberatii criticate afectiv: prostia. Frica mea cea mai mare in aceasta lume este momentul de infinita concentratie in care voi astepta nefastitatea acelui deznodamant: moartea mea psihica.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe