Intinde-te claustrofoba atingere senzuala a unui joc meschin, joaca-te cu mine si atinge-ma in gandul fizic. Scalda-te in trupul meu vizual si imagineazati-l pe cel putrezit si zambitor pe care l-ai cunoscut inainte de a-l revendica din euforia dementei. Ma prabusesc, imi doresc a ma prabusi in poala ta, a-mi mangaia parul dimineata in timp ce pruncul din mine va surade naiv insa fals, deoarece acea naivitate a fost de mult inlaturata de sine, tu esti singura mea forma a acelui eu exilat. Si cand imi vie surade iti vei aminti de lanturi iubirii ce ma incatuseaza de tine, si de gandul tau, de regretul si de mila ta inutile fata de salvarea mea ce va fi fost fara motiv daca te vei fi inlaturat din mine. Mor, sunt pe patul de moarte, mai gol ca niciodata, insa nu goliciunea trupului firav ce ma va fi sustinut pana in cateva minute viitoare, ci goliciunea vietii urmatoare in care nu iti voi putea vedea tristetea, in care nu iti voi putea privi, plangand, expresia fetei, de la distanta. O lume in care eu voi fi iadul, consumat de flacari si de apa curgand de deasupra cearcanelor aprige pe care obisnuiam sa le sterg dimineata privindu-ti corpul infasurat in pielea mea alba. Ma trezesc, te visez pana si acum, afectiunile mele la nivel rational nu mi se vor vindeca, in corp ti-ai lasat muscaturile si zgarieturile placerii, in buze uscaciunea nisipului arzator, in ochi goliciunea privirii mele, fiinta mi se dezintegreaza pe zi ce trece, umbra ta de mult disparuta acum o erodeaza pe a mea, in speranta ca prin lipsa te voi regasi si atunci te voi putea recunoaste in prapastia inigvitatilor...
Comentarii
Trimiteți un comentariu