Treceți la conținutul principal

Automne...

"Sinele este distanta unei plimbari pe strada calitatilor, si al unui drum de parcurs pana in fata defectelor." de Why?...Because...

Suntem doar mici drumuri pe asfaltul pavat cu vieti al acestei lumi, doar niste umbre fragede in prezent, doar niste falsitati ale unor, candva, mari plimbari in exilul eului. In hibernarea sufletului si decaderea corpului. Incercand mereu sa previzualizam tot ceea ce se asterna pe traseul nostru uitam a ne previzualiza pe noi, considerand ca putem a face acest maret triumf asupra universului insusi. Triumfam insa decadem, nu ne mai ridicam, ci ramanem in acea zona crepusculara a indiferentei si al incognoscibilului vazut de omul de deasupra noastra. Ajungand in aceasta stare nu suntem oameni, devenim fiinte ezoterice, imateriale, omniprezente in spectrul spiritual si rational al vietii, nu in cel fizic, nu in cel imoral si ignorant, cel fara de care nu am fi devenit fiinte transcedentale. Ca o frunza de toamna ne asezam sub ideologiile altora, mai verzi si mai inocente, mai credule si naive, mai usor de calcat peste ele decat peste noi, cele alunecoase, cele impasibile, cele incurii...Puteam deveni orice am fi vrut, insa am ales calea cea mai criticata si cea mai decazuta. Insa pierderea noastra este castigul cel mai de pret, castigand astfel un loc in ratiune memoria noastra in universul mintii ramane, ceva ce nu poate fi dezhumat din tenebrele istoriei gandului sau distrus de timpul aspru si la fel de nepasator ca si noi...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe