Teroare, ploua de cateva minute si deja strazile erau umplute de suvoaie de apa ce par a inghiti pamantul pe care l-am calcat cu picioarele. Ud, astepta la usa blocului fumand o tigara, ploaia era racoritoare, briza la fel, inchidea ochii si o vedea dansand, zambindu-mi, ploaia parca ocolind-ui veselia si stralucirea. Ii se mai spusese ca ar avea o dereglare mintala serioasa insa stia de ce era capabil, avusese noroc insa deoarece potopul ii asteptase pasii grabiti spre a-si vedea sentimentul. Deschise usa si sarutand-ul intrara in scara rece de bloc, becul nu mergea, se stricase din cauza furtunii. Se imbratisara, mainile ei erau asemenea zapezii reci pe care o gusta un copil pentru prima data. Frictiunea electrizanta a trupurilor lor se intetea, incepand a se saruta cu cat mai multa patima, insa devenise foarte incomod sa se rasuceasca deoarece stateau unul langa altul. Se enerva si se aseza pe genunchii lui zambind, luandu-l de cap si tragandu-l aproape de pieptul ei, simtindu-i bataia neregulata si incitata a inimii. Ploaia continua sa uzurpe scenariul romantic si parca in acelasi timp il completa, insa nu sunt sigur de fapt ce voia. Saliva ii domina buzele in timp ce patima domina atmosfera intunericului si a anticipatiei lui. Ar fi preferat un pat cald si o melodie, insa dragostea n-a avut niciodata nevoie de un anumit peisaj sau viziune superficiala a unui adolescent naiv si acaparat de un sentiment puternic ce il imbratisa si il acapara cu sanii ei rotunzi si cu fesele moi parca alcatuite nu din carne ci din lut, gata pentru a fi modelate dupa placul sculptorului. Buzele-i muscate voiau ca acel moment sa reziste in timp, ca imaginea noastra sa ramana intiparita, asemenea unei vitrine la muzeul de arte, iubirea fiind una dintre cele mai complicate si cele mai satisfacatoare. Insa viziunea mai trebui sa astepte deoarece ploaia se calmase iar necesitatea de a pleca nu era de neglijat, luandu-si ramas bun se mai uita o data inapoi zambind adolescentin si plin de incredere. Relatia dintre doi iubiti tineri este ca si a timpului cu viata, fiecare are nevoie de cealalta pentru a continua sa existe in echilibru.
luandu-si ramas bun se mai uita o data inapoi zambind adolescentin si plin de incredere....
RăspundețiȘtergereEu consider ca daca s-a uitat inapoi, nu era tocmai increzator ;)
se uita inapoi tocmai pentru a nu uita intr-un fel ingerul pe care il are alaturi:)
RăspundețiȘtergere