Treceți la conținutul principal

A cafe...


"Eu, tu, o cafea, o tigara, si sunetul dispretuitor ale unei lumi in continua faramitare..." de Why?...Because...

Fanatic, impartial, imatur, toate cuvintele ce ma descriu si pe care le urasc sunt in mine in acest moment, totul se sfarseste, dar nu imi pasa, mai am timp, parca de abia incepuse, parca am fost nascut chiar in acest moment insa sunt eradicat in aceeasi secunda infama si nesatula de cunoastere. Urasc sfarsiturile, fiindca intotdeauna nu a fost provocat de mine intr-un mod indirect sau direct. Vreau sa iti distrug puterea de a distinge ce este usor si ce este corect, vreau sa-ti rapesc capacitatea de a ma vedea, fiindca in acel moment te voi acoperi sub mantia unor ochi inrositi de oboseala si vom disparea in universurile proprii ale mortii. Dar nu voi avea puterea aceasta. Nu, dorinta mea va avea, de fapt are, alt nivel de putere, dorinta mea are puterea de a ma schimba, dorinta mea are puterea de a ma nimici sub o privire de a ta dimineata, dorinta mea este transpusa in tine, dorinta mea iti este aliat si vesnic al meu dusman. Nu ma vrei, nu ma doresti, nu imi inghiti gesturile, fanteziile, zambetele sirete prin care vrajesc anumite persoane. Ma displaci in cel mai profund mod, considerandu-ma o risipa de timp, o inutilitate a vietii. Asemenea zatului de cafea dau culoare existentei tale, insa in final tot vei simti gustul acru al dezamagirii. Ar trebui sa plec. Nota va rog. Sa mergem si sa ne sinucidem in vastul insa nefinalizatul nimic...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe