Treceți la conținutul principal

Embracing retribution


"Nu lupt impotriva urii, doar o ignor in timp ce este aspirata de uitare." de Why?...Because...

Ce sfarsit grandios mi-ar putea aduce o lupta impasibila si improbabila cu un sentiment pe care nu l-am cunoscut dar pe care l-am provocat unor anumite persoane care candva ar fi fost foarte aproape de mine. Iubirea aduce ura, ura aduce iubire, cele doua formeaza obsesia suprema si intangibila a omului in legatura cu sexul opus desi rareori se poate forma la un nivel atat de accentuat incat obsesia va deveni incurabila. Eu? Eu nu am ura, eu nu gazduiesc acest lucru, ce este ura, de ce o avem, ce o provoaca? De ce sa luptam contra ei? Nu vad niciun motiv folositor, putina ura aici putina acolo, poate oamenii vor ajunge sa se inteleaga chiar mai bine de pe urma aversiunilor spontane. Insa niciodata nu vor ajunge a trai in pace, atata timp cat noi vom exista atat de mult va exista fiecare oroare si fiecare gand provocat de orice actiune vizuala la care raspundem, fie in pace, fie violent, fie impartiali. Am intrat deja in subiectul "Fiinta" care nu imi este dezvaluit in intregime insa pot spune doar cateva cuvinte. Fiinta este un alt eu al personalitatii noastre, putem spune ca noi ne cream pe noi, un pleonasm subtil insa corect al creatiei insa incorect gramatical din pacate. Noi suntem sclavi si regi, noi suntem martiri si zei, noi suntem oricine in fiinta noastra, noi suntem nimeni inafara ei. Imaginatia este arma impotriva unei civilatii decadente.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe