Treceți la conținutul principal

Sunt o bula de aer, suge-ma in tine


"Un artist este la fel de nebun ca prima lui pictura: daca este reusita acesta va deveni monotona, daca nu reuseste atunci va fi consumat de talent si indrumat de enigmaticul sau ochi privitor in gol si goliciunea spatiului." de Why?...Because...

Am ajuns. Oare sunt in locul potrivit? Da, ar trebui, domnul acela mi-a dat directiile exact. Le am si scrise pe foaie. Daca isi batea joc de mine!? Daca m-a vazut doar un artist pricajit in cautare de succes, daca...daca voia sa imi fure munca si sa o foloseasca in scopul sau! Nu, trebuie sa ma linistesc, sub nicio forma nu mi-ar face cineva vreun astfel de gest. Artist...Ce oare inseamna sa fii artist? Nici acum nu stiu. Toata lumea spune ca as fi unul, toata lumea ma impinge spre acest destin ce pare a-mi fi atribuit de fiecare individ rational si pasionat de..."mine"...Dar oare ce sunt eu de fapt? Un nimic intr-o galeata umpluta de nimicuri si toturi, o cruce pe care este gravata un singur cuvant:NIMIC. Astept un semn pentru a-mi da seama de situatia in care ma aflu. Imi aprind o tigara linistit, nu ma intereseaza ca lumea se uita la mine fiindca sunt imbracat in alt fel, fiindca rudele ma vad fumand si se oripileaza de parca m-as infatisa in fata lor cu cu cadavru si in el infipt un cutit, sau fiindca am niste ochelari ciudati care dau impresia ca as fi orb. Sunt fiul mamei mele, sunt fenul cuiva, sunt iubitul ei, sunt nebunul care iti iese in cale intr-o zi noroasa ce iti zambeste. Sunt omul rational care nu pune pret pe niste perceptii "stilate" ale unei civilizatii in decadere, idei misogine si fasciste despre varsta unui individ, despre activitatile pe care le practica, despre siesi...Ce as putea deveni eu in final? Doar o bula de aer pe care o vei respira si caruia ii vei simti gustul seductiv si doritor de viata...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe