Diavolul si tot jazz-ul acela...

"Odata ce ai auzit o intamplare nu poti inceta a o mai vizuliza in constiinta." de Why?...Because...

Inutilul este rasfrant din noi si introdus intr-un bol in care locuim, gandim, mintim, ucidem. De ce trebuia sa fim atat de inutili de la inceput? Ma rezem usor de geam fumand calm o tigara. La parter are loc o cearta pe care o privesc de cateva minute, cel putin m-a scos din monotonie. Oare ce rost ar avea lenevirea asupra unor evenimente trecute, imposibil de recuperat sau de schimbat insa bantuitoare. Jazz-ul si fumatul intotdeauna ma introduceau intr-o stare stabila in care nu faceam nimic inafara de a va privi, de a va categoriza. Insa si asta m-a plictisit, voi ma plictisit, voi induceti monotonia sumbra a destinului prestabilit si al ciclului repetativ ce ma tortureaza fortandu-ma sa te privesc fara a ma putea bucura de corpul sau de sufletul tau. Te aud langa mine, ce vrei? Ai parcurs un drum atat de lung pentru a ma vedea, ar trebui sa fie intemeiat scopul. Voiai sa vezi singura papusa pe care nu ai incatusat-o in fire si lemn? Sau doar iti priveai esecul nostalgic si de neinteles? Nu ma poti avea atat cat vom fi noi si nu voi fi eu, vei ramane mereu captiv ideologiilor si nu imi vei asculta vocea cand iti voi canta jazz-ul diavolului...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...

Citiți mai multe

MV

Faceți căutări pe acest blog