"Privesc fumul in timp ce ma dizolva si ma absoarbe in ciclul nesfarsit al mortii." de Why?...Because...
Arata-mi vocea ta ca sa ti-o pot rupe iar apoi sa o asez in raftul magazinului de durere. Nu ma mai pot razgandi in privinta ta, trecutul e trecut acolo unde e maleabil, insa nu putem inventa o siguranta ca nu poate exista si care ne poate licita uitarii. In final de ce am avea nevoie de siguranta, siguranta unei morti certe si impasibile, ce ne saluta de la coltul strazii. Bineinteles lesinul este inclus, dupa ce evident moartea incepe a saluta oamenii. Unii oameni sunt innebuniti de o viziune fara sens, viziunea mea m-a adus in final la nebunie, insa nici eu nu sunt etern si nici nu voi putea sustine ideila pana la sfarsit. Amintirile mele vor fi incuiate in niste cutii de sticla, ca un fel de incubator pentru a ma putea clona. Iremediabil oamenii vor incerca mereu sa crede in destine, destinul meu, destinul tau, destinul chiar al lui Dumnezeu, daca ar avea vreunul inafara de acela de a fi slavit...Cand ma uit in acea carte absolutista si vad efortul cu care acele amanunte au fost indesate in cel original, logic, si simplu mod. Doua coperte ce tin in brate destinul omenirii, desenat cu litere de tipar si manjit de iluzii desarte. Dar in schimb fiecare relateaza o poveste in viziunea lui. Stau si imi cos visul inapoi, dupa ce l-am scapat pe podea, spargandu-se...
Comentarii
Trimiteți un comentariu