Motivul pentru a exista nu a fost niciodata usor de gasit. Fie prin stradanie, fie prin cugetare adanca, fie prin fizic, acesta nu s-a dezvaluit intotdeauna. Lipsind acela, oamenii au inceput a se insela amarnic prin vise si viziuni desarte in departata lume motivata de noi. Noi motivam universuri, noi motivam galaxii, mintea noastra ne motiveaza, sufletul nostru ne motiveaza sentimentele a parcurge ciclul repetativ si obositor al "a fi". Asa cum pictura si placerea au determinat acel anonim creator sa ne picteze pe fiecare dintre noi, asa si noi va trebui sa ne pictam interiorul, deoarece creatorul desenand si transpunand acele carcase nu se gandi la existenta, se gandi la imaginea lui imorala si imatura, cea a unui creator imperfect...Culorile ne domina, ne influenteaza, putem spune ca fiecare este o culoare sau o combinatie intre acestea. Uneori semanam, alteori ne opunem unul altuia, insa intotdeauna trebuie sa ne coloram interiorul in cat mai multe si mai obiective culori posibile. Dominati de perceptii, mintea noastra cea limitata este supusa unor traume ale refractiei greselilor artistice. Nu putem percepe un obiect sau chiar o creatie, o persoana, pana nu ii aflam fiecare ingredient prin care s-a compus. In cazul in care nu-l vom percepe corect, vom face o prezumtie aroganta asupra altei pete de pe aceasta fasie de papirus desenat. O incognoscibila presupunere, demna de un ne-om si de un alb sau negru dominant. Toti alcatuiti din acele doua, diferite "calitati", suntem diferentiati de un altul, unul pe care il putem introduce cu voia noastra prin cufundare in "eu". Cu cat reusim a introduce mai multe, cu atat ansamblul devine mai usor si mai precis de determinat si de descris. Motivul de a trai al fiecaruia este infinitatea redusa de culori pe care le terminam pictandu-ne drumul vietii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu