Un poet nu isi poate atribui acest titlu pana nu isi va valorifica perversiunile, fetisurile, toate acele asa numite "defecte" ale unui bun cetatean. Daca a fi un bun cetatean inseamna azi a te scuti de intreaga viata si de intreaga distractie a unei spirale in continua miscare si in continua schimbare atunci prefer sa raman in acel intuneric, ranjind intr-una la aceia ce ma privesc cu acel dezgust notoriu si ma acuza cu acei ochi naivi si nesatisfacuti ai rutinei sclavi. Omul nu a fost niciodata mai bun de privit decat in momentul in care el insusi si-a pierdut putinta de a decide pentru insusi. Putinta de a fi om este putin noastra de a fi veseli printre relicvele printre care mergem in fiecare zi spre un nou scop, spre o noua sonoritate geniala, spre o noua stare de groaza sanatoasa. Cand am inceput a ma gandi la tot am simtit ce inseamna a fi satul, ba chiar mai mult decat atat, de ratiune. Ah, ce usor le este imbecililor carora gandul nu le produce avanturi stinghere in alte lumi straine ce ne induc in blestematul proces de cunoastere de sine. Totul devine risipit in gheturi si rasfirat in calduri, devenim doar o raza in cubul de gheata al fatalitatii unui gand singuratic si recalcitrant ce ne combate pofta de viata. Tristetile acelei fiinte nu sunt decat elegiile neintrerupte ale unei mahniri singuratice, ale unei invidii istovitoare dupa fiinta unui om satisfacut de sine. Nici nu isi inchipuie cat de fericiti sunt acei ce asteapta sa fie imbratisati cu gratie de moarte? Incurabila voce a poetului a devenit o elegie intrerupta a unei adieri originare a muzicii...
Comentarii
Trimiteți un comentariu