Treceți la conținutul principal

Trei urări pentru dulcea agonie

"Plin de frică, întotdeauna limpede. Voi fi aici, luptând pentru totdeauna. Curios, veninos, mă vei găsi urcând în rai. Nu contează, întoarce timpul, vei fi bine...Lasă-mă în urmă. Doare doar o dată, sunt doar oase rupte. Ascunde ura din tine...Arată-mi cum e, să visez în alb și negru ca să pot pleca din această lume diseară. Țin prea strâns, respiră suflarea vieții, ca să pot lăsa în urmă lumea..."

Asteptam afara, ploua, frig, inauntru era petrecere insa nu voiam sa asist la betia si isteria celor care intrecusera masura. Eu eram cel care statea intotdeauna pana la sfarsit si ajuta la "salvarea victimelor" si la curatenie. Simtit o mana pe umar am tresarit, era doar ea. Isi lasa capul pe umarul meu ghemuindu-se cat mai aproape de mine. Desi eram amandoi imbracati gros, afara era o atmosfera polara, vantul putea fi simtit pana la oase. Ma intreba daca ma simt bine, de ce nu sunt si eu inauntru, distrandu-ma? Ma stia prea bine, nu mai trebuia sa-i raspund ca sa-si dea seama ce gandesc. Deveni ingrijorata, se impinse si mai tare in mine. Sanii ei se striveau de mana mea, chipurile noastre erau asa apropiate incat ii simteam rasuflarea chiar si pe obrazul amorit de vremea impropice. Obositi si infrigurati am decis sa cautam o camera libera in care sa putem dormi. Peste 10 minute eram in pijama, eu ma uitam la televizor in timp ce ea facea un dus. Schimbam canalele fara sa ma uit macar daca era ceva care merita vizionat. Deodata ma striga, rugandu-ma sa-i duc prosopul, ea neputand ajunge la el. Am intrat plictisit in cabina de dus, intrebandu-ma cum as putea sa ma revigorez...Nici nu am apucat sa termin de gandit deoarece imediat cum am deschis usa cabinei de dus ma trase inauntru. Se uita la mine infricosata, eu eram pur si simplu socat de aceasta intorsatura de evenimente. Ridicandu-se pe varfuri isi apropie buzele de ale mele. Se opri pentru cinci secunde parca din nesiguranta insa imediat incepu sa ma sarute. Trupurile noastre erau lipite, eram unul. Incitat de trupul ei gol si erotic am raspuns si mai inflacarat strivindu-i buzele. Am decis sa schimbam locatia deoarece era prea umed si alunecam in cabina. In cateva minute eram transpirat, impingand si retragandu-ma incet. Gemand de placere incepu sa-si miste fundul in directia mea, vrand parca si mai mult. I-am indeplinit dorinta schimband pozitia. Avusese doua orgasme pana acum dar insista sa continuam pana voi fi terminat si eu. Peste jumatate de ora eram pe balcon, in halat. Ciudat dar miraculos de incalzise enorm pe parcursul acelor catorva ore petrecute in camera. Statea langa mine si ma privea, incercand parca sa treaca prin mine vrand sa-mi descopere toate secretele si gandurile. O iubeam...Ma intrebam daca e posibil, daca pot iubi un sentiment, chiar si un sentiment real in carne si oase...Dar eram sigur de asta. Dimineata m-am trezit inaintea ei si am decis sa-i ofer prilejul de a se odihni dupa noaptea tumultoasa ce trecuse. Iesind cu tigara in gura ma indreptam spre bucatarie, neputand sa-mi stapanesc un zambet de fericire...Cine a spus ca agonia nu are parte si de fericire?...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...