"Ia-mă, eu sunt drogul; ia-mă, eu sunt halucinogenul..." de Salvador Dali
Călătoriile se sfârșesc la întâlnirea îndrăgostiților. Așa s-a sfârșit și călătoria mea singuratică în acest spațiu virtual. Oare aș fi crezut la începutul acestui semestru că se va întâmpla? Cu siguranță că nu, poate doar mi-aș fi imaginat, dar nu aș fi crezut. Acum știu asta, fiindcă trăiesc chiar în acest moment fericirea regăsirii unui suflet cu care să-mi împărtășesc în sfârșit secretele. Înconjurat de fum, privesc spre pământul îndepărtat de la etajul șase al apartamentului. Oamenii trec neștiind că deasupra lor, o prezență, o vietate, îi urmărește. Nemulțumiți de viață, de acest ciclu temporal pe care suntem nevoiți să îl parcurgem, speră la altceva...Aiurea, nu putem avea decât ce ne dăruim sinelui. Și asta va fi posibil doar în timp. Limitat și restricționat, terifiant și comestibil...Agonia e persistentă...
Comentarii
Trimiteți un comentariu