
Lună plină, frig, zgomot, astea sunt lucrurile permanent existente, vizibile de la geamul apartamentului. Stăteam, reflectând la întâmplările trăite în ultimele zile ale săptămânii acesteia. Uneori eram frământat de prea obișnuita situație de a alege între ce este etic și ceea ce ar conduce la exaltarea mea, la fericire. Din fericire am descoperit că cele două se pot întrepătrunde formând o decizie unică, un tot...Tresărind i-am simțit prezența. Îmi zâmbea în întuneric, ochii ei radiau în lumina lunii, schimbându-și culoarea. Mă așeză pe scaun, stând pe genunchii mei. În câteva secunde eram lipiți unul de celălalt, neputând fi despărțiți. Strivindu-ne buzele, ne-am apropiat și mai mult, ca și cum am fi fost o singura ființă. Singurul lucru pe care mi-l amintesc a fost că m-am trezit lângă ea dimineață, cu buzele mușcate, însă o plăcere incomensurabilă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu