"Fă o fotografie, va fi ultima.Nici banii și nici oamenii nu ma pot ține aici.Nu am trecut, am doar o șansa. Tu ești ceea ce-mi doresc? Sau doar noțiunea de a-ți îmbrățișa inima pentru a-mi crea o cale de scăpare. Te apropii din ce în ce mai mult. Nu suntem triști niciodată deoarece nu ne putem permite. Ploaie, risipește-te, vino înapoi altă zi. Tot pământul așteaptă soarele..."
Aerul rece îmi bătea fața, făcându-mă să mă simt înghețat și degerat. Fumul ce mă înconjura mă făcea să mă simt în mijlocul unui foc de tabără...țigara ardea încet pe măsură ce trăgeam din ea, făcându-mă să mă plictisesc din cauza timpului petrecut pentru o singură țigară. Miezul nopții, fumam la geam și încercam să adorm dar fără nici un rezultat. Admiram cerul acoperit de nori, parcă acaparând toată planeta, închizând-o într-o minge neagră fără nici o scăpare...Ziua ce mă aștepta nu putea veni mai repede iar eu nu puteam ajunge înainte deoarece timpul mă restricționa. Întotdeauna am vrut uneori să întorc timpul pentru a modifica evenimente cheie în viața mea pentru a-mi îndeplini dorințele...Dar asta nu se va întâmpla niciodată deoarece timpul este ireversibil iar destinul se poate schimba la cea mai mică modificare a întâmplărilor din trecut...Cald, mă gândisem prea mult și țigara ajunsese pană la filtru și mă arsese. Am înjurat vreo două minute după care am aprins alta...De data aceasta am fost atent, am fumat-o repede. Tot felul de gânduri îmi asaltară mintea, despre care voi vorbi mâine...
Comentarii
Trimiteți un comentariu