Treceți la conținutul principal

Isteria


"Auzeam o voce...Mă făcea să mă simt protejat, protejat de restul lumii, protejat de concepțiile ilogice ale omului despre viață, moarte, bine, rău...Ciudat, mă simțeam cald, parcă eram îmbrățișat de cineva, dar cine? Nu-mi puteam deschide ochii, o lumina puternică îmi interzicea acest lucru. În final am decis a ceda luminii și am început să mă cufund în vid..." de Vladimirescu Mihnea

Inițial plănuisem să-mi petrec ziua liniștit, fără nici o grijă, departe de prea multă lume. Ce pățisem? De ceva timp, mă chinuia ceva, însă nu știam ce. Era ca și cum aș fi fost îndrăgostit, însă nu eram, nu, aș fi știut imediat, mi-aș fi dat seama. Întrebările năvăleau ca un tsunami în mintea mea. Mă uitam spre picătura de apă care încerca plină de disperare să se desprindă de burlanul ruginit. Un vierme țipa de durere pe măsura ce niște pui de vrabie îl devorau, sfâșiindu-i pielea. Ce pățisem? Oare reușisem să mă îndrăgostesc cu adevărat? Nu-mi puteam lua gândul de la suferința insuportabilă pe care am trăit-o cu câteva luni în urmă. Speram să nu mai trăiesc așa ceva niciodată. Isteric am încercat să mă ascund în mine. Nu mergea, cumva, cineva reușea mereu să pătrundă și să mă scoată de acolo. Apoi timpul se scurgea încet, într-o clepsidră, parcă uitat de lume, uitat de el însuși...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe