Unde rămăsesem? A da urma să vă povestesc amalgamul de gânduri care îmi provocau insomnie de atât de mult timp...Începuse cu un "Te-am supărat?" și s-a terminat cu un "Să mergem". Vocea îmi tremura, trebuia să mă liniștesc neapărat deoarece nu mai puteam sta în picioare din cauza frisoanelor. Când în sfârșit m-am plecat în genunchi de durere nu m-am mai putut abține și am izbucnit în plâns...Mi-am revenit după o perioadă de timp și am continuat să merg pe drumul singuratic, cel pe care l-am parcurs de atât de multe ori. Când am ajuns la cabană nimeni nu m-a întrebat de ce am lipsit atât. M-am dus în bucătărie. Se așeză lângă mine și am început o conversație lungă și serioasă. Părul negru, ochii albaștrii, sânii ei erau de mărimea potrivită iar buzele ei ma incitau atât de mult încât îmi venea să le strivesc sub ale mele cu atâta ardoare. Peste vreo oră și jumătate ea se îmbătase însă eu eram încă amețit doar...M-a rugat s-o duc in camera. Era uşoară ca un fulg, am dus-o în brate tot drumul pe scări. Când în sfârșit am ajuns în camera am pus-o în pat însă ea avea alte planuri. M-a tras peste ea și temătoare începu să mă sărute. Eu i-am răspuns împingând mai tare și lipindu-mi corpul de al ei...Deodată mi-am dat seama ce făceam. M-am despărțit de ea spunându-i că ar trebui să se odihnească. Am rămas cu ea pană adormi, ieşind din cameră am aruncat o privire trupului păgân ce mă chinuia de săptămâni întregi, o atingere de a ei m-ar fi înnebunit...Calm, puțin obosit și fericit am coborât din nou în bucătărie de data asta stând în întuneric cufundându-mă în fum, în vidul infinit al păcatului...
Comentarii
Trimiteți un comentariu