Treceți la conținutul principal

Eroticism...


"Am o gândire Deliniană: singurele lucruri de care nu se va sătura lumea niciodată sunt lucrurile scandaloase...." de Salvador Dali

Stăteam pe spate, privind-o, încercând să înțeleg ce mă atrăgea atât de mult la ea. Era frumoasă, mulți o spuseseră, însă mai deținea o calitate pe care o prețuiam: caracterul ei licențios...Se cațără deasupra mea, sărutându-mă încet, provocându-mă. Eram gol, rușinat de trupul costeliv pe care îl păstrasem din adolescența. Îmi spusese mereu că nu aș fi putut arăta mai bine de atât, însă cred că o spunea și pentru a mă face să mă simt în largul meu. În seara aceasta decisesem să facem ceva mai extrem, care să ne facă să simțim ceva ce nu am mai simțit până acum. Prefăcându-ne că jucam un scenariu dintr-un film porno am început să o stimulez, era legata de pat cu niște cătușe roz, care erau însă puțin mai mari decât mâinile ei. Aici nu funcționase așa bine cum plănuisem. Jucam rolul bărbatului gelos, iar ea al femeii supuse. Icni în momentul în care i-am aplicat o palma peste fundul alb și cald. În câteva minute eram de neoprit, își mișca șoldurile violent parcă vrând și mai mult. I-am răspuns, împingând cât puteam de tare. Gemetele răsunau în camera, incitându-mă și mai tare. Poziția noastră preferată era poziția misionarului, așa că am decis să schimbăm. Extenuați de abia mai puteam să ne mișcăm, copleșiți de o satisfacție ciudată. Râdeam, uitându-ne unul la altul. Ridicându-mă de pe ea, m-am îndreptat spre balcon cu scopul de a mă liniști. Sexul, ce idee păgână însă în același timp atât de sacră și de mistuitoare...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe