"Te lupți cu mine, am picat plat pe fața mea solitară. Aflând în sfârșit că trăiam fericit.Grație vieții pe care am găsit-o. Se destramă...Nu știu ce e real dar e ușor să mă distrugi. Viața e îneacă-te sau înoată. Dragostea e orbitoare, nu poți supraviețui...Nu știu ce vreau să ajung, dar pot arăta că trebuie să vad asta. Nu este timp de minciuni și lupte inutile...Sunt de partea ta. Putem sa ducem o viața cu pace și fericire? Nu cred...Nu neg, sunt speriat de a pierde lucrurile pe care le iubesc. Sunt în control. Toată lumea îi așteaptă aici pe toți...Lăsați-mă singur. Asa se va sfârși..."
Plictiseală? Mai mult depresie. Totuși nu înțeleg cum poți suferi de plictiseală, o boală gravă și extraordinară care nu este prezentă decât la unele persoane...Am fost influențat de persoane pe care le iubeam, pe care le adoram.Însa eu am continuat crezând că voi avea parte în sfârșit de fericire. Dimpotrivă ajunsesem să-mi sfărâm corpul, sufletul...Și știți cum am început? Voiam doar ca viața mea să fie mai interesantă. Dacă îți dorești ceva prea mult s-ar putea să se îndeplinească sub alte condiții...Și azi mă gândesc:"Dacă nu mi-aș fi dorit asta?" Zâmbesc acum, nu aș vrea să schimb nimic din ce mi s-a întâmplat deoarece acele memorii fac parte din mine, acela sunt eu...Numai că un alt eu.Un eu fericit, un eu egoist, un eu fals...Până ce voi fi zdrobit și răpus voi trăi cu aceste amintiri...Până atunci, trecutul e ofilit, prezentul de abia se deschide iar viitorul îmi va lumina calea...
Comentarii
Trimiteți un comentariu