"Nimicul este tot, transformat într-o delicatesă pe care doar cei sătuli o pot trăi. Viaţa este ceva mai puţin mulţumitor decât atât." Vladimirescu Mihnea
Cădem, fragili, frânţi, nu ne putem stopa dorinţele şi avariţia. Numai când realizăm urmările putem acţiona şi atunci este deja prea târziu. Ne ducem încet ca frunzele toamna, înaintăm prin viaţă că printr-un tunel, îngust şi putrezit, tavanul se crapă deasupra noastră în timp ce noi abuzam de acel tunel încercând mereu să ne îmbunătăţim starea materială nepasandu-ne de ceea ce contează, de dragoste, de nimic...Şi acel nimic poate face mai mult decât am putea noi spera să realizăm pentru a fi acceptaţi în acest "coşmar" pe care îl simţim în fiecare zi, nu trăim ci doar încercăm. Trăim când ajungem acolo unde nu ne pot atinge cei ce ne vor spiritul, cei ce ne distrug prin simplul fapt că am putea fi noi, încastrându-ne în piatră. Reuşim doar să vizualizam pentru o secundă viaţa înainte ca ea să fie înşfăcată din mâinile noastre şi alterată în cele mai spurcate moduri. Voi colora viaţa, stopându-i astfel corupţia nefastă a albului şi negrului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu