"Privesc zâmbind răsăritul, cu gândul la zilele ce vor veni, care mă vor redescoperi. Plec uitându-mă în spate după privirea ta, însă e absentă, continui să zâmbesc şi să merg secerat de trecut, vindecat de prezent, şi imun la viitor." de Vladimirescu Mihnea
Singur din nou, alerg spre ceva, spre cineva, însă întunericul e singurul ce mă întâmpina. Merg, obosesc, mor. Niciodată nu voi avea o iubită care să aibă aceeaşi culoare a minţii, a iubirii, a fiinţei mele. Atunci de ce caut? De ce străbat fiecare punct al infinităţii vieţii pentru a te găsi? Pentru că te voi găsi. Te voi găsi, mă voi îndrăgosti de tine şi în final ne vom distruge unul pe celălalt. Fiind atât de asemănători nu ne vom suporta defectele, vom încerca să ne reparăm unul pe celălalt. Însă dacă încercăm cu uneltele greşite vom fi reuşit doar să ne schilodim minţile şi sufletele aşa că îţi spun de acum...Îmi pare rău dragoste, asta e.
Comentarii
Trimiteți un comentariu