
"Mai bine o dragoste pierdută decât una neavută" de Mircea Eliade
Te-am iubit, de asta încă suntem prieteni, de asta ne suportăm atât de uşor, de asta ne certăm uneori atât de uşor. Nici un om care a iubit cu adevărat nu a putut să trăiască alături de partenerul de viaţă. Iubirea este ca un foc ce arde necontenit, însă arzând cu o putere nefastă tinde să ne acopere până şi propriul corp, propriul suflet, să ne transforme în nimic, să ne şteargă de pe foaia aceasta de scris denumită viaţă. Ne vom distruge reciproc, nu vom suporta fiinţa celuilalt. Ochii ni se vor intersecta şi atunci abisul se va forma, o simplă privire va fi de ajuns pentru a putea citi universul din minţile noaste. Mă voi simţi gol, fără haine, descoperit şi umil mă vei îmbrăţişa şi mă vei încălzi. Vei deveni haina mea, iar eu a ta. Ruşinea nu va mai conta atâta timp cât ne vom tine în braţe. Însă va veni şi o zi în care goliciunea va reveni şi atunci mă voi refugia în fumul amintirilor, păcat că nu vor fi pe video, aş mai fi trăit încă o viaţă...
foarte faina.
RăspundețiȘtergere