
"Nu învăţ regulile jocului. Cred că nu l-aş mai putea juca." de Mircea Eliade
N-am fost niciodată atât de gelos încât să pot să spun că cineva îmi aparţine şi nici nu voi fi. Însă aseară când te-am sărutat n-am simţit îngrijorare, nici delectare, ci uşurare, uşurare că încă mai exişti, că încă îmi înţelegi existenţa. Fiecare om îşi face propriile reguli ce se subordonează concret regulilor lumii. Însă regulile au alt înţeles. Ele nu sunt scrise sau spuse pentru a ne împiedica să facem acel lucru, ci pentru a ne inspira teamă, teamă de consecinţe. Putem face orice, însă fiecare acţiune are un alt sfârşit, un alt univers paralel. Fumez, nu îmi este permis, cine spune asta? Cine îmi poate limita viaţa înafară de aşa zisul Dumnezeu? Nimeni. Va veni şi timpul şi ne va răpi scânteia, va stinge focul din noi, în care ne ardeam viaţa. Până la sfârşit te voi observa, fiinţă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu