Treceți la conținutul principal

Valuri, pete și siluete



 "De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens." de Nicolae Steinhardt
 
 Pe parcursul vieţii ne pierdem uneori drumul, cursul. Ca apa ce se strecoară prin cele mai imposibile obstacole am încercat să ne depăşim limitele. Ne schimbăm destinul de atât de multe ori fără să realizăm. Nu realizăm fiindcă nu putem niciodată aspira la absolut. Stoarcem până la ofilire cunoştinţa, însă în căutarea noastră distructivă ne ofilim însăşi noi. Niciun om care a gustat din fiinţă nu a reuşit să o depăşească. Ne acaparează transformându-ne într-o pată de pe faţa de masă. Un întuneric, forţaţi să bântuim gândurile infinite ale avariţiei. Ne-am hrănit atâta timp, de pe urma semenilor noştrii, de pe urma invetiilor noastre, de pe urma celorlalte specii. Oare cât ne vom mai hrăni setea incomensurabilă. Figuri ascunse în ceaţă, neîndrăznind să-şi arate chipul, niciodată vrând să dezvăluie adevărul.
 
 P.S.: O întrebare pentru data viitoare, răspundeţi în bară de comment argumentând de ce aţi ales acea variantă.Să te îndepărtezi de pasiune sau să i te abandonezi orbeşte, care dintre aceste două atitudini e cea mai puţin distructivă?

Comentarii

  1. Georgie5 ianuarie 2010 la 19:10

    Intotdeauna am fost de parere ca e mult mai bine sa regreti ceva ce ai facut,decat sa regreti ceva ce nu ai facut.Cred ca e mult mai bine sa te abandonezi orbeste pasiunii,asa macar nu te intrebi ce ar fi fost daca,iti spui doar ce pacat ca a fost atat de putin.Si oricum raspunsul depinde de principiile,dorintele,amintirile si trairile fiecarei persoane.

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandra(XC:-p)19 ianuarie 2010 la 21:12

    Cred ca ambele sunt la fel de distructive. Daca alegi prima varianta o sa te macine mereu gandul si o sa te intrebi "ce-ar fi fost daca...?" si daca este cu adevarat o pasiune atunci o sa regreti. Pe de alta parte daca te abandonezi pasiunii te mistuie .... hmm...cred ca nu poti fugi de ceva ce iubesti..o sa te urmareasca imaginea fiintei iubite peste tot si nu o sa iti mai dea pace

    RăspundețiȘtergere
  3. Simona17 februarie 2010 la 20:03

    Cineva a spus ca pasiunea poate afecta ratiunea,rezultand un sentiment de perpetuum mobile.
    O pasiune puternica poate zdruncina vieti.Inteligenta poate fi transformata in nebunie iar prostia in inteligenta.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...
6 comentarii
Citiți mai multe

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...
Un comentariu
Citiți mai multe