
"Din nefericire dispun de o mare disponibilitate mintală și nu pot ignora luciditatea, fiind coapsa creației conștiinței mele. " de Vladimirescu Mihnea
Aş veni, însă e frig, nu pot să intru în casă, ceva mă opreşte la intrare. Nu te pot simţi înăuntru, e frig, e linişte. Îmi lipsesc sânii tăi calzi dimineaţa, ochii tăi adormiţi pe perna moale din dormitor. Nici ţigara nu mai e la fel fără tine, fără vocea ta ce răsuna în bucătărie. Vreau să spun adio însă nu mă lasă amintirile, îmi opresc vocea. Oare ăsta să fie finalul? Ăsta să fie sfârşitul bandei pe care am mers atât de mult timp împreună? Nimeni nu mă mai ceartă când fumez prea mult, când stau în frig ore în şir, când îmi obosesc ochii la calculator.Sunetul lacrimilor ce cad pe covor sunt singurele sunete ce le aud seară de seară în locul gemetelor tale de dragoste. Nu mai aud fredonatul tău când cânt la chitară. De ce? Fiindcă te iubesc cum iubeşte un nebun realitatea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu