"Totul are un motiv, indiferent dacă realizăm acel motiv ori dacă îi îngăduim sa rămână înceţoşat el se împlineşte, contrar voinţei noastre, mă întreb oare cât exist?" de Vladimirescu Mihnea
Ne ridicăm în fericire, cădem în tristeţe, ne ridicăm din nou de data această invaluiziti de ură, rămânem între lumi forţaţi să privim, forţaţi să existăm, forţaţi să privim cum suntem devoraţi de însăşi cunoaşterea pe care încercăm să o convertim conform propriei voinţe. Ne înşelăm, ne credem atât de favorizaţi de viaţă care ne-a fost atribuită încât uităm un lucru: nu trăim niciodată cu adevărat, suntem înşelaţi de însăşi cunoaşterea pe care încercăm cu atâta ardoare să o pătrundem. Suntem conştienţi de şansa care ne guvernează destinul în aceeaşi măsură ca şi propia noastră conştiinţă? Cunoaştem, înşelăm, iubim, însă ceva va găsi întotdeauna o cale să ne surprindă, ceva ne va face să ne pierdem orgoliul şi să cădem pe asfaltul rece ca frunzele galbene, obosite, ne plecăm capul în faţa sorţii. Însă ar trebui să ne plecăm numai în faţa propriei fiinţe, să ne privim, să ne împrietenim cu sinele şi să-l influenţam. Nu reduşi la o simplă reflecţie a lui...Hmph, mă surprinzi...
Comentarii
Trimiteți un comentariu