
"Poezia e ca o amantă: vine când vrea şi te lasă când vrea." de Emil Brumaru
înainte speram să te descopăr
înainte speram să-ţi tai venele şi să-mi întroduc esenţa
înainte nu aveam grijile agoniei
înainte distrugeam lumi şi universuri pentru tine
înainte îţi furam fiecare părticică din conştiinţă
înainte mă adânceam în sufletu-mi crud şi nesătul, răvăşit de certuri
înainte ne certam eu cu sinele pentru dragostea ta
înainte mă comportam asemenea unui prunc, săturându-ţi poftele
înainte îţi suflam tristeţea în urechea bucuroasă
acum mă ghemui, plâng şi îmi muşc violent buzele mov, sfărâmate
acum strâng din dinţi şi îmi smulg părul vâlvoi din ura ce sălăşluieşte în mine
acum stau în ploaie şi te văd, cicatrice a trecutului
păcat că nu am apucat să închid ochii decoloraţi şi să-mi continui finitul gând...
Comentarii
Trimiteți un comentariu