Treceți la conținutul principal

Ruptura



 "Oglinda arată adevărul; nu greşeşte pentru că nu gândeşte. A gândi înseamnă în mod esenţial a greşi." de Necunoscut
 
 De ce îl urâţi? Fiindcă este altfel? Fiindcă face ceva ce voi nu aţi face? Idioţenia a fost printre primele păcate ce le-a înfăptuit omul de rând, obscur şi închis în gândire, privind lucrurile cu un aşa zis simţ al "respectului vârstei". Prostii, oare dacă am avea peste limita de vârstă impusă pentru a începe o activitate specială, păstrată doar pentru cei "apţi", "abili", neînţelegători? Nu ar trebui niciodată să va aventuraţi atât de departe de "grădina" voastră, s-ar putea să fiţi învinşi, veţi cădea în dizgraţie peste ceva timp, după un deceniu veţi fi priviţi că nişte relicve, după o sută de ani lumea se va fi schimbat cu totul iar voi, voi nu veţi mai avea niciun loc asigurat în noua societate, de ce? Din cauza deciziilor voastre de a nu îi accepta pe cei pe care i-aţi respins, pe care i-aţi consumat vorbind încontinuu despre ei, ironizându-i, încercând să îl izgoniţi din lumea voastră idealistă şi robotică, să-l supuneţi sistemului, să-l transformaţi într-o maşinărie crudă, fără sentimente, fără caracter, fără personalitate, fără el însuşi. Spuneţi-mi voi, ce sunteţi dacă nu idioţi?...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...