"Oamenii nu mă vor doborâ niciodată, locuri care nu vor fi descoperite nicicând, lucruri care nu sunt ceea ce par..."
Şi aşa începe calmul februarie, cu o simplă întrebare. Eu? Oamenii nu au ştiut niciodată să se învârtă în jurul meu pentru a mă putea pătrunde. De aceea nimeni nu a reuşit să mă doboare, însă va veni şi momentul când mă voi pleca în umilinţă şi voi săruta dizgraţia cu cea mai mare ardoare deoarece mă voi ridica din nou, pe aripi de ceară. Voi fi doborât din nou însă de data aceasta te voi lua cu mine fantomă a mândriei. Spre abis ne vom îndrepta, pe veci duşmani, în suflet prieteni. Trădându-mă mi-ai îndeplinit dorinţa de a descoperi fiinţa ta, de a te citi la fel ca pe o carte deschisă. Atacându-mă ţi-ai deschis inima iar eu am păşit în ea tiptil fără a fi urmărit sau suspectat. Ţi-am asigurat decăderea prin actul morţii şi reînvierii mele. O singură picătură atârnă pe obrazul meu, aceea ce reprezintă regretul lucrurilor pe care le-am făcut, condamnat să nu fiu crezut de nimeni, niciodată. Adevărul singuratic ce va sălăşlui veşnic în mine, terorizându-mă în cele mai cumplite moduri inefabile. Şi tu ai reuşit nu-i aşa? M-ai distrus atât de uşor, ucigându-mi mintea mi-ai ucis însăşi existenţa. Inexistent, nu vei mai putea a-mi zdrobi amintirea, voi fi păstrat în inimi, în foi, în obiecte, fiecare ganzduind bucăţile sufletului meu răvăşit şi încastrat cu nepăsare.
hmmm...ca sa vezi! ce face un student la medicina in presesiune? sta pe blogger si descopera un blog interesant.
RăspundețiȘtergerecred ca daca la varsta ta imi exprimam niste ganduri pornind de la titlul postarii tale, le exprimam in mod asemanator cu ce ai scris tu:). Ma regasesc ,,pe mine" de alta data, dar acel eu a stat la baza a ceea ce gandesc acum... :)
Eu am sarbatorit acest inceput de februarie ca un revelion. asa fac cu fiecare luna.
bafta pe sem II si vacanta placuta :D !