"Dragostea e tot ce poţi contempla în gânduri şi sorbi după o foaie de hârtie." de Vladimirescu Mihnea
Atârn, agăţat de sârma încălzită de razele soarelui. M-am uscat atât de repede încât nici nu am observat cât de repede trecuse timpul. Simţeam vântul luându-mă în zbor, parcă vrând să mă poarte până în cele mai sălbatice locuri din lume, nedescoperite şi nemânjite de mâna omului. O ce visam la libertate, visam să am propriul meu corp, să merg, să colind lumea, să mă îndrăgostesc, şi să fac sex nebun cum fac adolescenţii zvăpăiaţi. Îndrăgostit eram însă. Nu de o carapace ca mine, ci de ea, de fata ce venea în fiecare zi să ne strângă, să ne alunge în întuneric până când ne vor scoate şi ne vor forţa să le simţim sufletul, aproape de ei, să-i înţelegem fără voia noastră. O iubeam, când mă atingea simţeam cum mă înmuiam ca un fulg peste degetele ei, simțindu-i parfumul în fiecare dimineaţă. Timpul a trecut însă. Eu am rămas în viaţă, scorojit şi împuţit însă ea...ea...nu mai era, nu mai avea cine să mă mai aranjeze în toate acele seri în care mă cufundam în ochii ei în timp ce mă privea. Aştept, încă mai aştept ziua în care va veni, măcar pentru o clipă, pentru o miime din vălul timpului ce stă să cadă peste "scena" mea, peste dorinţele mele, peste dragostea mea...peste...greşeli...
Comentarii
Trimiteți un comentariu