Treceți la conținutul principal

Disperare, monotonie, dorințe, în alte cuvinte: aleator...


"Disperarea este materialul brut al schimbării drastice." de William S. Burroughs

Disperarea, unul dintre motivele care m-au adus la acest punct în viață. Poate că a fost mai subtil însă era acolo, îl simțeam, îmi devora sentimentele și fericirile dulci, le savura râzând, râzând de starea jalnică în care mă aducea cu fiecare pas mai aproape. În fiecare moment, cu fiecare pas pe care îl făceam, durerea devenea din ce în ce mai apăsătoare, nu puteam să dezlipesc îndoiala și tristețea de inima mea. Sângele începuse să nu mai curgă, se transforma în durere pură. Ce este disperarea de fapt? Un fel de mâncare ce revine, invariabil, pe masa noastră, ne atrage, ne spurcă în încercarea noastră de o înțelege. În unele cazuri este prețul pe care cineva îl plăteşte pentru că şi-a stabilit o ţintă imposibilă. Am vorbit însă prea mult despre disperare. De ce am amânat această postare și de ce nu am mai pus altele. Ei bine am avut dacă pot zice o supradoză de plictiseală. Mi-am dorit prea multe într-un timp foarte scurt. Unele dorințe le-am îndeplinit, altele au rămas pe lista de așteptare. Poate că noi, oamenii, ne dorim totul fiindcă suntem foarte aproape de pericolul de nu ne mai dori nimic. Obstacolele noastre sunt doar acele lucruri înspăimântătoare pe care le vezi atunci când privirea îți fuge de la țintă. Forțat să regret uneori față de acțiunile mele am căutat să nu mai dau prilejul vieții să mă dezmembreze psihic. Regretul pentru lucrurile pe care le-am făcut poate fi îmblânzit de timp, însă regretul pentru lucrurile pe care nu le-am făcut este de neconsolat. Oamenii preferă în general fericirea în faţa înţelepciunii, dar asta e ca şi cum ai dori să fii nemuritor fără a îmbătrâni.Nici o aroganţă nu e mai amuzantă decât aceea a unui tânăr care tocmai a descoperit o idee veche şi crede că este a lui. Într-un final ce ar trebui să înțelegeți din ce scriu eu? Ce sunteți...Dacă v-ați dat seama până acum înseamnă că scrierile mele nu vor mai fi fost de folos decât pentru a scoate în evidență caracterul, inteligența, iubirea și o ambiguitate de chestii plictisitoare de boșorogi.

Comentarii

  1. Chit ca e doar "work in progress " cum spui tu,am ramas placut surprinsa la citirea aleatorie a blogului tau.Imi place ideea asta de cate un citat,ceva inaintea fiecarui post.Dragut.Imi arata ca ai citit ceva la viata ta.Keep up the good work.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am vrea noi bosorogi care sa gandeasca atat de profund...Sau macar sa aiba o idee gen ideile tale.Cel putin,eu una,as vrea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pasul spre agramare

"Taina agramării este să te lași cuprins de ea, ca apoi haosul să devină un început creator, apus într-o banalitate." de Vladimirescu Mihnea Haosul se ivește din nimic, din iubire, din logica, din început, dar mai cu seamă din om. Ce ființă oare a stat a cugeta la om și la rațiune și nu a fost cuprins de acea dezolare și de pironirea acelor gânduri dezamăgitoare? Creația, prezentul, trecutul, aceste universuri du-te-vino vor fi fost nimic fără acel haos inițiatic, în acea clipă singulară când totul a încetat și s-a produs blestemul iluminării. Acel blestem care bântuie sufletele ce au avut comprehensibilitatea necesară pentru a pătrunde în spirit, de a se întâlni cu demiurgul personalității unui individ, o întâlnire fatală, acel cancer al sinelui. O povară de o noblețe cruntă, fără sfințenie, dar cu acea credință lumească pentru a te deveni, este cea a gandirii. Unde se pierde mai întâi sentimentul, simțirea, iar apoi gandul, îmbrâncit de menirea ciudată a experienței ...

"A observa, a constata, a studia, a remarca."; un gand despre dragoste

"A iubi înseamnă a fi plin de nepăsare însă cuprins de romantismul peisajului și a dori o singură privire care să emane desfrânare. În iubire nu există naivitatea sentimentelor, ele sunt transpuse în trăiri, În îndrăgostiri constante, în redescoperirea detaliilor melancolice." de Vladimirescu Mihnea Continuarea vieții duce la un moment dat către o îndrăgostire epocală, în fiecare dintre noi în acel moment se produce un efect mai puternic decat gravitația. Totuși fiind atât de puternic nu este compatibil cu viețuirea, el trebuie mai întâi reprimat parțial, educat, crescut și controlat pentru a-l putea cuprinde și analiza. În final devine un reflex permanent pentru o singură instanță, orice schimbare îl anulează și procesul trebuie reluat. Deși în final revine în același stadiu de reprimare, stadiul nu mai prezintă un beneficiu deoarece negarea trebuie să sfârșească și în locul ei sa se instaleze mecanic echilibrul inițial. Orice punct de plecare evidențiază finalul urmând un...

Frica unei constiinte lucide

"Luciditatea este floarea ce, mirosind-o, te vindeca de viata insasi, doar ca uita a mai disparea." de Vladimirescu Mihnea Sangele care imi curge prin vene este insasi o adunare de ganduri, caci fara gand am fi redusi la a trai. Ceea ce nu-i fericire e doar o stampila a nedescoperirii dragostei. In afara culorii  vazul se inlocuieste cu explicatii si dovezi, un paradox al nimicului inexplicabil. Ce vita mi se incolaceste in jurul corpului, de se vaita frunzele si insectele sub ele? Un demon ma intampina cu tradare si dorinta, eu il intampin cu Divinitate si neant, insa doar fiindca ma opun nu inseamna ca nu afirm in acea masura in care mi s-a largit gandul pana la acea granita demonica sub care pamantul este facut din soparle ce hasaie la fiecare pas de-al vreunui sarman ruinat. Razvratirea este doar concurenta de suferinte, pasiuni, prabusiri si porniri tainice, in viata ne razvratim impotriva ei, in moarte ne razvratim deasupra ei. In negura pornirii mele am uitat a zambi...